Astăzi, suntem aproape neputincioşi în faţa anumitor fenomene de impurificare. Poluarea se produce atunci când, în urma introducerii unor substanţe determinate, solide, lichide, gazoase sau radioactive, apele suferă modificări fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sănătatea publică, pentru viaţa acvatică, pentru pescuitul industrial, pentru industrie şi turism.


Poluarea apei din cauza agen­ţilor biologici (micro­or­ga­nis­me şi materii organice fer­men­tescibile) duce la o con­ta­mi­nare puternică, bac­te­ri­o­lo­gică a apei, care are drept ur­ma­re răspândirea unor afec­ţi­uni cum sunt colibacilozele sau hepatitele virale. La această ca­tegorie de poluare, pe lângă apele uzate urbane, pot par­ti­ci­pa în mare măsură industriile ali­mentare şi industria hârtiei. Se consideră că o fabrică de hâr­tie de dimensiuni mijlocii echi­valează, în ceea ce priveşte poluarea, cu un oraş de 500.000 de locuitori.

Poluarea apelor cu nitraţi şi fosfaţi


Nu mai puţin periculoase sunt apele uzate provenite de la creşterea animalelor în ma­rile complexe agroindustriale, ca­racterizate de o foarte mare con­centrare a animalelor pe spaţii închise, foarte restrânse. Poluarea apelor cu nitraţi şi fos­faţi a devenit tot mai îngr­i­jo­rătoare în ultimul timp, mai ales în ţările cu agricultură dez­vol­tată şi industrializate. Ex­ce­sul de îngrăşăminte cu azot în sol sau din alte surse poate fa­ce ca o parte din nitraţi să trea­că în apa freatică în cantităţi mari. Poluarea apei cu sub­s­tan­ţe organice de sinteză este da­torată, în principal, deter­gen­ţilor şi pesticidelor.

Deversarea în cursurile de apă a reziduurilor de la exploatarea minelor


Poluarea apei din cauza agen­ţilor fizici apare ca urmare a evacuării în apă a mate­ri­a­le­lor solide, minerale, insolubile, cum este de pildă deversarea în cursurile de apă a reziduurilor de la exploatarea minelor. În această categorie intră şi po­lu­a­rea termică a apei. Ea este cau­zată de deversările apelor de răcire care provin din in­dus­trie şi de la unele centrale ter­mice şi nucleare. Însă, ri­di­ca­rea temperaturii apei, ca ur­ma­re a acestor deversări, poate du­ce la modificări intolerabile pen­tru cea mai mare parte a spe­ciilor animale şi vegetale din zonele respective. Sunt ac­ce­lerate fenomenele de des­com­punere bacteriană; ani­ma­lele acvatice suferă pentru că tem­peraturile superioare mă­resc intensitatea me­ta­bo­lis­mu­lui.

Moartea lacurilor şi a faunei acvatice


Un efect al poluării apelor, deosebit de grav, este moartea lacurilor, ca urmare a creşterii fertilităţii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfaţi şi nitraţi. Puţin câte puţin, lacul se colmatează, se îngustează şi dispare. Deter­gen­ţii sintetici, pe de altă parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiană a apelor. Peştii pot muri din cauza tuturor tipu­ri­lor de poluare, dar majoritatea ca­zurilor mortale sunt pro­vo­ca­te de lipsa oxigenului di­zol­vat în apă şi din cauza pes­ti­ci­de­lor şi a reziduurilor toxice. De fapt, nocivitatea poluării apei se răsfrânge direct sau in­direct asupra omului şi de aceea este necesar să se cu­noas­că mai bine aceste peri­co­le, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar can­tităţile mici de substanţe chi­mice din sursele de apă. De­şi se poate afirma că există teh­nologii pentru a menţine cali­tatea bacteriologică bună a apei şi pentru a îndepărta mul­te din substanţele chimice pe­ri­culoase din apa potabilă, din pă­cate, acestea nu se aplică pe o scară largă, potrivit ce­rin­ţe­lor.

Diversitatea distrugerilor cauzate de poluare

Amploarea şi diversitatea dis­trugerilor cauzate de po­lu­a­re e uşor de măsurat. În pri­mul rând, este în joc să­nă­ta­tea omului. Faptul că po­lu­a­rea poate prejudicia turismul es­te lesne de înţeles: rari sunt aceia care nu au întâlnit încă o plajă murdară. Cele dintâi vi­c­time ale pânzelor plu­ti­toa­re formate, de cele mai multe ori prin împrăştierea hi­dro­car­­burilor, sunt păsările care au obiceiul să se aşeze pe ma­re sau să plonjeze pentru a ­apu­ca peştii. Se ştie că în mod normal apa nu poate să pătrundă prin penajul lor, ceea ce le permite să plonjeze şi să rămână scufundate în ape foarte reci, deoarece per­na de aer reţinută de penaj în­de­plineşte rolul de regulator ter­mic şi permite, în acelaşi timp, zborul deasupra apei. Po­luat de hidrocarburi, pe­na­jul pierde aceste însuşiri şi pa­sărea moare de frig, fără a se putea smulge din mediul li­chid.

Lupta împotriva poluării

Trebuie să ne convingem că o luptă împotriva poluării nu poa­te fi opera unei ţări sau a unei generaţii, ci totul trebuie gân­dit la nivel universal. Este o mare satisfacţie să constatăm la tinerii din lumea întreagă o atracţie şi uneori chiar un en­tu­zi­asm pentru această bătălie, menită să protejeze mediul nos­tru. Opinia publică trebuie să se convingă de gravitatea si­tua­ţi­ei actuale. Masa substanţelor poluante pe care le deversăm în ape creşte cu fiecare zi, ceea ce înseamnă că, dacă nu luăm mă­suri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va re­prezenta nimic în comparaţie cu poluarea de mâine.



dr. Cristian Jianu