joi, 30 iulie 2009

Rugaciunea mogulilor

Am gasit-o pe un forum ! E misto ! Cititi-o si voi !

RUGACIUNEA MOGULILOR:
COSMARUL nostru,..care esti in dealul Cotrocenilor,
blestemat fie numele tau,
pentru ca poporul te-a pus la loc
atunci cand noi te-am suspendat sa nu ne bagi la "sfanta" PUSCARIEEE!...

sloboda fie imparatia ta
sa putem minti poporul cu televizorul
sa nu carecumva sa te mai votezeee...
si astfel,
sa putem fura pre mai departe,
tot asa ca ieri si azi...
si maine si poimaineee...

Presa noastra aservitaaa,
cea de toate zileleee,..
prosteste-i pe oamenii cinstiti,
neinregimentati politic,
naivi si neinformati,..
si da-le-o lor si noua, astazi,
pe Monica Ridzi-Al Capone,
fraiera de serviciu, ca pe un exemplu ideal de MARE CORUPTIE
si...ne uita noua FURACIUNILE noastre,
cum ar fi firmele capusa,
vanzarea fabricilor la fier vechi,
defrisarea padurilor,
CRESCENT,
FNI,
CARITAS,
BANCOREX,
SIDEX,
PETROM,
PETROMIDIA,
BECHTEL,
MATUSA TAMARA,
STERLING,
etcetera, etceteraaa...

si nu ne duce pre noi,
adevaratii HOTI,
in fata JUSTITIEI,
nici acum si nici in vecii vecilor...
si ne scapa dracului, odata, de COSMARUL BASESCU,..
AMIN!!.

miercuri, 29 iulie 2009

Din anul 1998, la initiativa Senatului, ziua de 29 iulie a devenit Ziua Imnului National.

sursa :http://www.voceabasarabiei.net/index.php/stiri/cultura/3843-29-iulie-ziua-imnului-naional-qdeteapt-te-romaneq

Deşteaptă-te, române!" este, din 1990, imnul naţional al României.
Versurile şi aranjamentul aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 - 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Poemul „Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pentru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei, şi nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, aşa cum este îndeobşte cunoscut (deşi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenţi, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).
Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale avea o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. Gheorghe Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.
De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost şi cazul în timpul Revoluţiei române din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul comunist „Trei culori".
Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!" a fost şi imnul naţional al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră".
Titlul „Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată", prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Pe lângă acest imn, românii mai au Hora Unirii, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri şi adaptate la muzică de către compozitorul Alexandru Flechtenmacher. Hora Unirii a fost mai întâi cântată în timpul unirii Principatelor (1859). Astăzi, se interpretează la diverse ocazii festive, mai cu seamă la sărbătorirea unirii din 1859 (24 ianuarie). Melodia este cântată pe ritmul unui dans lent, dar energic, care reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc, (hora), este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.
1.Deşteaptă-te, române
2.Deşteaptă-te, române

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi
.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!
INTERVIURILE GÂNDUL Consilierul Sebastian Lăzăroiu, despre duşmanii Cotrocenilor. PSD-PNL-Antena-Realitatea, noul 322 al lui Băsescude Liliana RUSE 29 IULIE 2009



Vocea Cotrocenilor: „Guvernul merge într-o roată“. „Coaliţia s-ar putea rupe şi mâine“. „Sunt posibile şi alte formule de guvernare şi trebuie căutate“. „Există o coaliţie mai largă între PSD-PNL-Realitatea şi Antena 3 pentru a-l ataca pe preşedinte“. „Presa falsifică democraţia“. „Nu credem în varianta Oprescu - independent“.


Interviurile Gândul Consilierul Sebastian Lăzăroiu, despre duşmanii Cotrocenilor. PSD-PNL-Antena-Realitatea, noul 322 al lui Băsescu
- Premierul Emil Boc, luni, la şedinţa coaliţiei: „Aşa nu mai putem continua”. Elena Udrea, secretar executiv al PD-L: „Coaliţia nu mai funcţionează şi nu ne mai foloseşte la nimic”. Mai există o alianţă de guvernare?
- Există şi funcţionează. N-a căzut guvernul, coaliţia e acolo, dar ştiu că premierul s-a referit la situaţii care au început să se perpetueze dinaintea campaniei pentru europarlamentare şi anume un anumit joc al partenerilor de la PSD faţă de PD-L.


- Despre ce joc e vorba?
- Această delimitare continuă de guvernare, care, în fond, e un joc politic şi poate fi înţeles. Dar când merge până acolo, în punctul în care aceşti parteneri de la PSD nu mai sunt preocupaţi de problemele reale, care sunt destul de grave în momentul ăsta, mai ales problemele social-economice, trecem deja de o anumită delimitare politică. Jocurile politice sunt acceptabile în an electoral, dar nu trebuie să afecteze priorităţile ţării, pe care guvernul trebuie să le aibă tot timpul pe masă.
- Spuneţi că PSD nu mai e preocupat de problemele reale...
- Asta se vede din lucruri mici, absenţa unor lideri marcanţi din şedinţele de coaliţie, amânări, tergiversări, care toate fac parte din acest joc politic, poziţionarea pentru alegerile prezidenţiale. Repet, totul e acceptabil până când nu sunt afectate interesele reale ale României.
Guvernul merge într-o roată
- Şi sunt afectate în acest moment?
- Sunt, pentru că ne aflăm în criză. Principalul motiv pentru care s-a făcut această coaliţie este diminuarea efectelor crizei economice, or, în acest moment, dacă ai un guvern care merge doar cu o singură roată în loc de două, sigur că nici măsurile pe care guvernul le ia nu se pot vedea. Al doilea motiv era cel de continuare a reformelor economice, unde, iarăşi, PSD n-a dat senzaţia că e dispus să meargă mai departe. S-a văzut cel puţin pe cazurile din Parlament care ţin de povestea cu justiţia. Dacă coaliţia nu-şi poate atinge cele două obiective, atunci multă lume se întreabă pentru ce mai există.
- Chiar, pentru ce mai există, atâta vreme cât guvernul merge pe o roată care, bănuiesc, e PD-L?
- În continuare lucrurile se pot rezolva prin negocieri între cei doi parteneri de guvernare. Problema asta e că, în ultima vreme, unul dintre parteneri nu se mai aşează la masă, iese mai mult în presă, prin acţiuni politice de tot felul, în Parlament şi îşi spune nemulţumirile care sunt mai mult de partid de opoziţie. Dacă PSD se aşează la masă şi acceptă să nu ducă jocul politic pentru prezidenţiale atât de departe pe cât l-a dus acum, cred că lucrurile pot funcţiona în continuare, evident urmărindu-se cele două obiective cuprinse şi în programul de guvernare.
Coaliţia s-ar putea rupe şi mâine
- Puneţi acest comportament al PSD exclusiv pe seama alegerilor prezidenţiale?
- Absolut şi n-are rost să ne ascundem şi să-i condamnăm pentru asta. Sigur, fiecare candidat la prezidenţiale are partitura lui. Situaţia din ţară nu este deloc roză. Unii îşi asumă responsabilitatea şi speră ca prin asta să câştige capital electoral, alţii fug de responsabilitate. Sunt strategii diferite, una va avea succes, alta nu. Sunt amândouă legitime, dar depinde de cât de departe duci acest joc politic, pentru că, dacă mecanismele încep să nu mai funcţioneze şi administraţia se află într-un continuu blocaj şi din cauza acestor dispute politice, probabil că va fi nevoie de o regândire a actualei coaliţii.
- După alegerile prezidenţiale sau înainte?
- Nu în funcţie de asta trebuie să alegem reperul, ci momentul în care cei doi parteneri îşi dau seama că nu mai pot sta la aceeaşi masă. Dacă mâine e acest moment, mâine trebuie făcut. Suntem într-o situaţie în care nu putem să mai avem întârzieri. Şi aşa suntem în întârziere în ceea ce priveşte reformele.
- Există o strategie a PD-L de a scoate PSD de la guvernare?
- Nu ştiu ce strategie are PD-L în raport cu partenerul de guvernare, dar cred că strategia este de a arăta oamenilor – şi asta e strategia şi pentru alegerile prezidenţiale – de a arăta oamenilor că PD-L îşi asumă răspunderea şi pentru cele bune şi pentru cele rele. Mie mi s-a părut că, în raport cu PSD, există doar nemulţumiri şi cei de la PD-L încearcă să-i readucă pe cei de la PSD la masă, să reia dialogul care s-a întrerupt de ceva timp.
Sunt posibile alte formule de guvernare şi trebuie căutate
- Ce s-ar întâmpla dacă ambele partide ar stabili, mâine, că nu mai pot discuta? Cine ar pierde şi cine ar câştiga din ruperea coaliţiei?
- Politic, se pot calcula costuri şi câştiguri. Ideal ar fi să rămână această coaliţie cât mai mult posibil şi, în orice caz, pe perioada crizei economice, pentru că în ea se găsesc reprezentate interesele a aproape 70 la sută din alegători. De asta ei nevoie ca să treci pentru o perioadă grea de criză şi ca să faci reforme care nu mai suportă alte întârzieri. Dar, dacă menţinerea ei implică costuri foarte mari, nu politice, ci pentru reforme şi diminuarea efectelor crizei, trebuie găsite alte soluţii.
- Ce soluţii?
- În Parlament nu sunt doar PSD şi PD-L, există şi alte partide, formule, şi ele trebuie explorate. Dar explorarea în sine implică întârzieri şi alte costuri, de timp în primul rând. Dacă această coaliţie nu mai e posibilă, ambele partide trebuie să găsească formule.
- Va dori vreunul dintre partidele de opoziţie să intre acum la guvernare, dat fiind că PNL are un candidat la prezidenţiale?
- Şi PNL şi UDMR au candidaţi la prezidenţiale, dar ambele partide vor trebui să arate că sunt responsabile. Eu cred că ăsta e un atu în campania pentru prezidenţiale.
- Credeţi că scandalurile din coaliţie şi imobilitatea guvernării se decontează la Traian Băsescu?
- În mică măsură. Nu cred că preşedintele a fost afectat, pentru că el nu a fost parte a acestor discuţii dintre partide, dimpotrivă a căutat să aplaneze conflictele.
Coaliţia PSD – PNL – Realitatea TV – Antena 3
- Există o strategie a PSD şi PNL de a-i hărţui pe apropiaţii lui Traian Băsescu? Şi aici mă refer la comisiile parlamentare Ridzi şi Udrea?
- Cred că există, dar cred că e coaliţie mai largă, între PSD, PNL, Realitatea TV şi Antena 3 pentru a ataca miniştrii PD-L, pentru a-i expune, sigur, în felul ăsta încercând să lovească în preşedinte, care ar putea să candideze la toamnă. Se prefigurează o asemenea coaliţie cu o asemenea strategie, care se vede şi în Parlament şi la televizor şi uneori chiar în publicaţiile trusturilor respective.
- Pot să înţeleg această strategie din partea PSD şi a PNL. Dar ce interes au trusturile de presă să-l atace pe Traian Băsescu?
- A mai spus-o şi preşedintele. Cele două trusturi sunt conduse de nişte oameni de afaceri puternici care au interese politice majore. Unul dintre aceştia nu şi-a ascuns niciodată interesele politice şi e chiar activ în politică...
- Dan Voiculescu.
- Da. Celălalt, dl. Vântu, acţionează mai din umbră, dar asta nu înseamnă că nu are interese politice. În acest moment, interesele politice ale celor doi converg în această direcţie, să fie preşedinte oricine altcineva decât Traian Băsescu, de preferat un om pe care ei îl pot controla.
- Ce au cei doi cu Traian Băsescu?
- Cei doi oameni de afaceri nu au numai trusturi de presă, au o mulţime de alte afaceri, care, în România, au prosperat şi ei speră să prospere printr-o relaţie privilegiată cu statul. Sunt nişte interese economice, care se leagă de interese politice. Plus, ambii oameni de afaceri au probleme în justiţie, nu ştiu dacă sunt vinovaţi sau nu, dar sunt anchetaţi ei sau familiile lor şi, atunci, există o presiune indirectă – nu ştiu dacă a existat şi o cerere directă – asupra preşedintelui de a influenţa mersul anchetelor. El n-a răspuns în cinci ani de mandat şi pe mine mă miră că ei îşi imaginează că ar putea să răspundă la asta acum, la sfârşitul mandatului, dar ei au speranţa că ar putea veni cu un alt preşedinte, care să fie mai uşor controlabil şi care să le rezolvele problemele, unele legate de bani, de afaceri, altele – de justiţie.
- Vorbiţi de două trusturi de presă în ansamblu.
- Vorbesc de patronii lor şi nu suntem atât de naivi să credem că ei nu influenţează politica editorială a posturilor TV şi ziarelor pe care le au.
- Nu credeţi că, spunând asta, puneţi sub semnul întrebării credibilitatea a mii de jurnalişti care lucrează în cele două trusturi?
- Eu nu vorbesc deloc în general. E normal să există acest impuls al patronilor de presă, dar eu pun sub semnul întrebării reacţia celor care lucrează în subordinea lor. Sunt unii care răspund la asemenea comenzi şi alţii nu.
- Deci cele două trusturi nu acţionează ca două blocuri.
- De multe ori reuşesc să acţioneze coordonat şi am văzut asta din analizele de presă.
- Puteţi să ne daţi un exemplu concret?
- Uitaţi-vă, săptămâna trecută, după conferinţa de presă a preşedintelui, la titlurile folosite de cele două televiziuni: aceleaşi titluri, acelaşi tip de mesaje. Asta implică o coordonare. Trebuie să existe un semnal, măcar cu linii generale, „punctele vulnerabile sunt asta, asta, asta”, „atacaţi în partea asta”.
„Presa falsifică democraţia”
- Credeţi că e vorba şi de o coordonare între cei doi moguli?
- Nu ştiu. Să nu simplificăm lucrurile. Aceşti doi, cum le ziceţi, moguli...
- Preşedintele le-a zis!
- Da, preşedintele. Cei doi au în jurul lor o armată de oameni, de sfătuitori politici, economici, care sunt capabili să facă o asemenea strategie şi o asemenea coordonare. Pe mine nu mă preocupă aşa de mult ce fac cei doi, ci reacţia de jos, a jurnalistului simplu, editorialistului...
- Şi vi se pare că această reacţie nu există?
- Mi se pare din ce în ce mai amortiţă. Şi eu înţeleg şi asta, pentru că suntem pe un fond de criză şi în presă au fost restructurări, reduceri de salarii, a scăzut piaţa de publicitate. Există riscul ca, în această perioadă, să crească obedienţa faţă de deciziile patronului.
- Restructurări şi reduceri de salarii se produc în multe companii private, care n-au legătură cu presa.
- E adevărat, dar presa are un rol mai special. În presă, efectul poate să fie dezastruos în momentul în care ştirile, titlurile pe care le dai reflectă doar interesele patronului şi în mică parte realitatea. Presa culege informaţii şi încearcă să le explice. Mie mi se pare că asta nu se mai întâmplă şi că, în ultimele luni, presa începe să falsifice democraţia, să falsifice opinia publică.
Tipologia ziaristului român
- Iar vorbiţi, ca şi Traian Băsescu, de presa în ansamblul ei.
- Poate ar trebui să facem o tipologie a jurnaliştilor. Există jurnalişti – şi aici includ şi analişti, comentatori şi moderatori – care sunt absolut oneşti. Îi cunosc, sunt oameni care nu vor decât să fie profesionişti. Sunt şi oameni cărora le plac foarte mult banii. Ei au primit, la un moment dat, foarte mulţi bani, când lucrurile mergeau bine, după care au început să se facă reduceri de salarii. Ei nu au luat niciodată banii ăia pentru că îi meritau, pentru că erau mari talente. Nu li s-a spus niciodată lucrul ăsta, dar s-a lăsat să se înţeleagă că se aşteaptă o anumită obedienţă din partea lor. Când au scăzut salariile, ei spun „Asta e o lovitură, înseamnă că nu mai sunt la fel de talentat” şi au înţeles că, de fapt, obedienţa le-a fost plătită şi asta le-a accentuat sentimentul că trebuie să rămână obendienţi. Există oameni care, la un moment dat, au făcut în mod corect presă, erau oneşti. S-a întâmplat ceva în viaţa lor, în cariera lor şi au devenit foarte cinici şi au spus „Nu mai contează, şi alţii fac asta, o să iau bani mai mulţi. O să-mi falsific convingerile, opiniile şi o să spun ce vrea patronul”. Există oameni care au soţii, familii, prieteni care sunt arondaţi pe lângă ministere, partide şi, la fel, li se pare că trebuie să proteje un anumit partid şi să le critice pe altele.
- Şi nu sunt predominanţi jurnaliştii oneşti?
- Din păcate, şi îmi asum ce spun acum, ponderea jurnaliştilor oneşti e foarte mică, din ce în ce mai mică. De aceea, presa în ansamblu, pentru că presa e un actor colectiv, începe să falsifice democraţia din România. Înţeleg că sunt alegeri prezidenţiale şi unii dintre mari patronii de presă încearcă să-şi pună ei preşedintele şi să diminueze şansele actualului preşedinte cu care n-au avut o relaţie strălucită din punctul lor de vedere şi pun toate tunurile pe preşedintele în funcţie şi pe apropiaţii lui. Şi asta n-ar fi o problemă, dar când vezi cum îi menajează pe ceilalţi, pe cei de la PSD... Mi se pare ilustrativ felul în care presa a tratat cazurile Nemirschi şi Ridzi. Cazul Ridzi a fost reflectat mult mai mult.
Comportamentul perfect al lui Băsescu şi PD-L în cazul Ridzi
- Poate că acest caz Ridzi este mai spectaculos, pentru că dna Ridzi este un apropiat al preşedintelui, care a câştigat în 2004 şi a insistat în cei cinci ani de mandat pe lupta împotriva corupţiei. Şi iată că un apropiat al preşedintelui apelează la practici pe care acesta le-a condamnat.
- Eu m-am gândit că presa e interesată de cum se cheltuie banul public şi de posibile situaţii de corupţie. Nu văd de ce trebuie să pui reflectorul pe Monica Ridzi şi mai puţin pe Nemirschi. Nu am înţeles că presa tratează cazurile în funcţie de care e mai spectaculos. Dar, mie mi se pare că şi preşedintele şi PD-L s-au comportat perfect în cazul Ridzi. Nimeni n-a apărat-o, n-a ieşit nimeni să spună „E total nevinovată, nu vă atingeţi de ea”. PD-L a acceptat comisia de anchetă, un gest de maximă deschidere. În momentul în care au apărat clar semne că acolo sunt nereguli, şi-a dat demisia şi cred că şi ea a acţionat corect atunci. PD-L a votat în Parlament pentru începerea urmării penale. Ar trebui luat cazul Rdizi ca exemplu pentru cum ar trebui să se întâmple lucrurile în politica românească când ai un om suspectat de corupţie, abuz în serviciu sau altceva.
Tolontan îşi ia informaţii despre Udrea din trustul Intact
- Vi se pare corect şi comportamentul Elenei Udrea, care l-a acuzat pe Cătălin Tolontan că a pornit investigaţia în cazul Ridzi pentru că avea un interes personal de afaceri?
- Eu nu ştiu de discuţia asta. Eu vreau să spun altceva. Dl. Tolontan, pe cazul Ridzi, a făcut o investigaţie absolut onestă, a avut informaţii, le-a pus cap la cap în mod onest. Demersul lui s-a politizat ulterior, nu din vina lui, partidele şi televiziunile au sărit, şi a intrat în acest mare malaxor politico-mediatic şi a fost practic transfigurat, mutilat cu totul.
- Nu mi se pare deloc mutilat. Investigaţia rămâne.
- Da, a fost o investigaţie onestă, asta am şi spus. Dar, de la o investigaţie onestă, totul s-a transformat într-un circ politico-mediatic în jurul acestui caz. Înţeleg jocul politic al adversarilor, dar nu înţeleg complicitatea asta între unele partide şi unele trusturi de presă. Dl. Tolontan intră pe un alt caz unde, evident, nu are informaţii de acelaşi tip.
- De ce evident?
- Toate informaţiile alea erau publicate pe site-ul ministerului. Bănuiesc că informaţiile din primul caz i-au venit din MTS, nu erau publice, erau informaţii pe care le-a obţinut, erau de o anumită gravitate, ceea ce nu mi se pare similar şi în cazul Ministerului Turismului. Acolo, dl. Tolontan ia nişte informaţii de pe site-ul ministerului şi cred că îşi mai ia unele informaţii din trustul unde lucrează, pe care trustul oricum le dă. Şi sunt informaţii de tipul: „Croaţia a cheltuit atâţia bani pe 800 de spoturi, România a cheltuit mult mai mult pentru mai puţine spoturi”. S-a terminat comparaţia şi „ce s-a întâmplat cu banii, ce e aici, e un interes”. Nu spune nimeni că, pentru a face o comparaţie, trebuie să vedem Croaţia de cât timp are contract cu Eurosport, când au fost difuzate clipurile, în prime time şi aşa mai departe.
- Vedeţi o conspiraţie politico-mediatică şi în ceea ce o priveşte pe Elena Udrea?
- În cazul ei, mie mi se pare destul de clar că e construit mai mult pe similaritate cu cazul Ridzi. Sunt foarte mulţi miniştri care au cheltuit bani pe publicitate şi trebuie văzuţi cum au fost cheltuiţi aceşti bani, unde au ajuns ce s-a plătit cu ei.
- Doamna Udrea a plătit diurne pentru ziarişti.
- Am înţeles că era o practică mai veche, incorectă. Orice formă sub care apar plăţi pentru jurnalişti, pentru media, e periculoasă pentru relaţia între politic şi mediatic. Şi asta s-a văzut cel mai bine în contractele de la MTS. Din păcate, ce n-am văzut în perioada asta a fost o dezbatere în presă despre responsabilitatea presei, despre cei care au primit bani, nu cei care au luat diurnă, ci acei bani care ajuns la anumite trusturi de presă de la MTS şi care au fost luaţi cu multă voioşie.
Băsescu poate câştiga şi fără presa ostilă
- Credeţi că Traian Băsescu poate câştiga prezidenţialele, dacă va candida, în condiţiile ostilităţii trusturile de presă de care vorbeaţi?
- Din fericire, din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg interesele patronilor de presă. Chestiunea asta că cei care vorbesc astfel despre media o decredibilizează eu nu cred în ea. Media se decredibilizează singură. Numai dacă îl crezi tâmpit pe omul care se uită la televizor şi care vede că în fiecare zi îl toci pe Traian Băsescu la televizor şi ştie că patronul tău este un advsar declarat politic al preşedintelui, omul ăla nu e tâmpit să nu înţeleagă ceea ce se petrece la televizor. De aia audienţele ne păcălesc. Şi eu mă uit la genul ăsta de emisiuni. Nu se uită numai oameni care au acest gen de convingeri, care pot fi şi convertiţi de partea cealaltă. Sunt oameni care înţeleg foarte bine de ce un anumit post de televiziune prezintă doar ştiri negative despre preşedintele Traian Băsescu. Din punctul ăsta de vedere n-am neapărat o teamă. Sincer, mă tem de falsificarea democraţiei.
- Când va anunţa Traian Băsescu dacă va mai candida sau nu?
- Greu de spus, sigur înainte de a începe campania electorală.
„Nu cred în varianta Oprescu independent”
- Sorin Oprescu a anunţat că ia în cacul candidatura la alegerile prezidenţiale. Cât de tare încurcă acest anunţ calculele pe care şi le-au făcut candidaţii?
- E destul de greu de spus în momentul ăsta, pentru că sunt foarte, foarte multe necunoscute. În primul rând, cum va candida.
- Ca independent.
- Aşa a spus el acum. Acum trei zile a spus că nu candidează. A zis că vrea independent, s-ar putea să nu mai vrea independent, s-ar putea să vrea să aibe un partid, sau poate două sau trei partide politice în spate şi să negocieze cu aceste partide. Nu putem exclude formula asta. Nu putem fi naivi. Nu cred că dl. Oprescu n-a luat încă hotărârea, o ia în calcul, spune că trebuie să se gândească, că e o decizie de viaţă dar a stabilit sigur că e independent. Nu cred că asta e o decizie. Şi dânsul ştie că e foarte dificil în ţară – în Bucureşti e mai uşor – să faci abstracţie de maşinăria de partid care stă în spatele fiecărui candidat. Poţi să ai foartă multă simpatie a oamenilor, dar până a o converti în voturi e o distanţă foarte mare. N-aş lua în calcul varianta Sorin Oprescu independent.
Preşedintele nu e afectat electoral de scandalurile Ridzi şi Udrea
- Ca sociolog, cum explicaţi scăderea lui Traian Băsescu în sondaje?
- Scăderea de la începutul anului e datorată în primul rând crizei economice şi efectelor ei. Oamenii au văzut că unii dintre ei, dintr-o dată, trăiesc mai rău, sunt disponibilizaţi. Sigur că se oamenii uită spre preşedinte şi când le e rău şi când le e bine, preşedinte care nici măcar nu s-a dezis de actualul guvern şi cred că a procedat corect.
- L-au afectat cazurile Ridzi şi Udrea?
- Niciun fel de mici sau mari scandaluri de presă nu l-au afectat şi se vede aşa de bine acest lucru în sondaje!
- Cât de jos poate ajunge popularitatea lui Traian Băsescu?
- Va fi greu să coboare din banda lui 35 – 40 la sută şi, dacă va candida, există posibilitatea să crească. Deocamdată, preşedintele nu şi-a anunţat candidatura.
Geoană, preferatul mogulilor
- Spuneaţi mai devreme că mogulii şi-ar dori un alt preşedinte. Care dintre candidaţi ar fi preferatul lor?
- Realitatea TV îl susţine pe Mircea Geaonă şi am văzut în presă relatări despre întâlniri frecvente între dl. Vântu şi dl. Geoană, iar Antena 3 e ceva mai radicală, ar prefera orice alt candidat. E atât de pornită împotriva lui Traian Băsescu, încât i-ar conveni şi Crin Antonescu şi Mircea Geoană şi Sorin Oprescu. În mintea patronilor de acolo, nu poate fi mai rău decât cum e cu Traian Băsescu.
- Din ce spuneţi, Geoană are şansele cele mai mari să fie susţinut de cei doi moguli?
- Da, dar nu ştiu cât de mult îi foloseşte.
Preşedintele are meritul politic pentru raportul pe justiţie
- Preşedintele s-a întâlnit cu factorii implicaţi în problemele justiţiei. Până la urmă, cui îi aparţin meritele pentru aspectele bune ale raportului pe justiţie şi cine e de vină pentru cele rele?
- Dacă te uiţi în raport, vezi că anumite instituţii sunt prezentate în context pozitiv – Parchetul general, DNA, Guvernul – şi câteva instituţii menţionate în context negativ – Parlamentul şi ÎCCJ. CSM e undeva între. Responsabilităţile instituţionale pot fi văzute imediat. Nu poţi să consideri Parlamentul responsabil pentru criticile din raport, acolo e vorba de două dosare blocate de un partid.
- PSD şi Adrian Năstase.
- Da. E vorba de dosare blocate de PSD, politic e responsabilitatea lor. Instituţional, e responsabilitatea Parlamentului. Dacă ne uităm la instituţiile menţionate pozitiv, sigur că în spatele lor, într-un fel sau altul stă preşedintele, care a insistat de cinci ani să există o anumită constanţă, să nu mai facem schimbări, să existe un anumit gen de responsabilitate. Politic, meritul este al preşedintelui, instituţional, meritul este al lor.
Ecaterina Andronescu a vrut să arate ce mare reformistă e
- Poate preşedintele ieşi şifonat ca imagine din cauza scandalului „Spiru Haret”, pentru că a părut că ţine partea universităţii şi blamează un ministru care vrea să facă ordine?
- A fost o mare eroare de interpretare a presei, care a extras doar partea în care preşedintele a spus că există interesul celor de la stat împotriva celor de la privat. Dar a mai spus că ceea ce se întâmplă la „Spiru Haret” se întâmplă şi la universităţile de stat. Problema e a întregului sistem de învăţământ. Hai să nu rezolvăm pompieristic, să luăm doar un caz! Doamna ministru a avut pe masă legile educaţiei şi ştie foarte bine că problema „Spiru Haret”, despre care a discutat mai demult cu preşedintele şi i-a spus s-o rezolve, dar nu cum a vrut s-o rezolve, deci avea cartoful fierbinte cu legile educaţiei şi a zis să arăt „ce mare reformistă sunt eu” şi a pus toate tunurile pe „Spiru Haret” taman când era şi admiterea, să arate cum face ea reformă în sistem. Asta mi se pare îngrijorător, că d-na Andronescu ştia că „Spiru Haret” e doar un caz. De ce nu are o abordare corectă faţă de tot sistemul şi nu rezolvă problemele din tot sistemul? Soluţia este pachetul de legi asupra căruia au căzut de acord toţi actorii politici şi sociali. Ele au rezultat după trei ani de muncă, de consultări, s-a semnat un pact al educaţiei. Tot timpul a existat o consultare pe acest pachet de legi.

luni, 20 iulie 2009

OSPD-L PDL fraternizeazã cu studentii de la Spiru Haret

Sambata ,18 iulie , a avut loc intalnirea studentilor PD-L-isti din toata tara la Timisoara ,respectiv Biroul Permanent National si presedintii OSPD-L din judete. Mehedintiul a fost reprezentat de presedintele OSPD-L ,Mazilu Raluca.
Printre punctele din ordinea de zi ale intalnirii a fost si situatia actuala a Universitatii Spiru Haret, preocuparea pentru situatia colegilor nostrii studenti.
Sorin Moldovan ,presedintele ONS – PDL, este de pãrere cã “ar trebui gãsitã o solutie de mijloc;Dacã sunt nereguli la respectiva Universitate, acestea ar trebui corectate, astfel încât sã se intre în legalitate. Nu putem da efectiv cu barda pentru cã este vorba despre viitorul a circa 100.000 de studenti, care au investit bani, timp si efort intelectual pentru a avea o diploma. Sã nu uitãm cã victimele sunt colegii nostri, fosti sau actuali studenti, care sunt privati astfel de o perfecþionare academic. Era de datoria Ministerului sã efectueze acele controale înainte, iar cei circa 100.000 de studenþi care sunt în pericol sã-si piardã diploma nu sunt vinovati.Ministerul Educatiei si Cercetãrii ar trebui sã detinã controlul asupra universitãtilor care manifestã suspiciuni si sã intervinã preventiv pentru ca acestea sã intre în legalitate.”

Organizatia de Studenti a Partidului Democrat Liberal sustine adoptarea pachetului de legi pe educatie, proicte care sunt in concordanta cu Pactul National pentru Educatie, semnat de catre toate partidele politice.
In pachetul de legi depus de PDL se prevad foarte clar criteriile de acreditare si verificare, precum si de departajare a universitatilor.
OSPDL cere grabirea procesului adoptarii acestor proiecte de legi, pentru a nu mai avea situatii de genul Spiru Haret.

In tot acest scandal cei mai defavorizati sunt studentii care sunt victimele unui sistem, in care nu exista ordine din punct de vedere legislativ. Considerãm total neavenitã si înafara oricãror norme juridice decizia ministerului Ecaterina Andronescu de a anula retroactiv diplomele absolventilor acestei universitaþi. Totodatã, solicitãm Ministerului Ecaterina Andronescu sã manifeste responsabilitate în demersurile ulterioare care îi vizeazã pe absolventii respectzivi, pentru a nu se ajunge la o stare de confuzie generalizatã în rândul acestora. Noi avem solutii. Pachetul legislativ pe educatie, trebuie adoptat cat mai repede pt a nu se repeta situatia de la Spiru Haret.

marți, 14 iulie 2009

Crizele de vârstă
vineri, 10 iulie 2009
A trăi înseamnă a trece prin timp, a creşte şi apoi a îmbătrâni. Modurile în care fiecare străbate acest drum, ca şi dificultăţile pe care le întâmpină pe parcurs, sunt diferite de la individ la individ, dar au, în anumite etape, trăsături comune.
Deşi fiecare îşi trăieşte viaţa cu întâmplările şi problematica ei într-un mod unic, dez­vol­ta­rea psihologică cunoaşte anu­mi­te etape ale vârstei, în care fe­lul de viaţă este foarte ase­mă­nător. Asemănarea este gene­rată de anumite condiţii bi­olo­gice, ca şi de circum­s­tan­ţe­le şi perspectivele socio-familiale care se întrepătrund în mod specific, declanşând si­tuaţii de criză. Intensitatea trăi­rii situaţiilor de criză este în ra­port cu structura per­so­na­li­tă­ţii, nivelul intelectual, gradul de angajare în plan familial şi so­cio-profesional.
Adolescenţa este o perioadă hotărâtoare în formarea şi maturizarea personalităţii umane
Din optica ciclurilor vieţii se apreciază că adolescenţa, vârs­ta a treia, precum şi peri­oa­de­le de tranziţie de la un stadiu de vârstă la altul sunt cele mai fra­gile terenuri pe care se pot cu uşurinţă im­plan­ta stările cri­ti­ce. Adolescenţa es­te o pe­ri­oa­dă hotărâtoare în for­marea şi maturizarea per­so­na­li­tăţii u­mane, având un carac­ter re­la­tiv seismic şi dra­ma­tic. Criza de originalitate ado­lescentină se manifestă prin adoptarea u­nui model com­portamental ati­tudinal, în care pe prim-plan este atitudinea de negare şi de re­fuz a tot ceea ce adoles­cen­tu­lui i se pare a fi oficial, stabil şi învechit. Trăsăturile pozitive con­stau în dorinţa de a sesiza au­tenticul şi esenţialul as­pec­te­lor existenţiale, iar cele ne­ga­ti­ve, care de fapt provoacă şi cri­za, sunt date de felul în care se face această căutare, cu ne­răb­da­re şi brutalitate, finalizată in con­cluzii pripite, pe care ado­les­centul doreşte cu insistenţă să le impună ca proprii şi pro­fund adevărate.
Criza de adolescenţă nu este un fenomen patologic
Criza de originalitate este mai precoce la fete decât la bă­ieţi şi, deoarece este trăită ade­sea ca un mare impas exis­ten­ţial, familia trebuie să o pri­veas­că cu înţelegere şi tact, chiar dacă această atitudine poa­te fi respinsă sau greşit i­n­ter­pretată de adolescent. Deşi pu­ne probleme mari familiei, care deseori solicită ajutorul ps­ihiatrului, criza de ado­les­cen­ţă nu este un fenomen pa­to­logic, deci, nu necesită un tra­tament medicamentos aşa cum cer uneori părinţii. Ea nu se rezolvă prin soluţii forţate, acor­dând adolescentului liber­tăţi nelimitate sau, din contră, li­mitându-i-le excesiv. Această con­cepţie poate avea con­se­cin­ţe extrem de nocive asupra tâ­nărului aflat în echilibru fragil. Nu toţi adolescenţii trec prin această „criză” şi ma­n­i­fes­tă­rile acesteia sunt în raport di­rect cu gradul real de or­ga­ni­za­re şi stabilitate al familiei. Menopauza se caracte­ri­zea­ză din punct de vedere psihic prin creşterea emotivităţii şi a iri­tabilităţii, printr-o atitudine mai susceptibilă, de obicei cu o no­tă depresivă. Ca şi femeia, băr­batul străbate în jurul vâr­s­tei de 50 de ani o perioadă de scă­dere a funcţiilor genitale şi anu­me o scădere a potentei se­xu­ale. În această perioadă, băr­ba­ţii devin mai morocănoşi, sâ­câitori, nemulţumiţi, de­pri­ma­ţi, lipsiţi de simţul umorului pe care altădată îl aveau, pre­o­cu­paţi îndeosebi de starea de să­nătate, care adesea este, de fapt, foarte bună. Toate aceste fe­nomene care apar atât la fe­me­ie, cât şi la bărbat, deşi cons­tituie un impas psi­ho­lo­gic, nu sunt boli în sine şi pot fi atenuate prin măsuri de psi­ho­igienă simple, în care un rol foarte important îl are familia.
Preîntâmpinarea crizei provocate de ieşirea la pensie
Dispariţia unuia din par­te­ne­rii cuplului, lucru mai frec­vent la această vârstă, are, de ase­menea, consecinţe nega­ti­ve deosebite. Pre­în­tâm­pi­na­rea crizei provocate de ieşirea la pensie, de întreţinere, nu este deloc imposibilă şi se poa­te face prin pregătirea aces­tor schimbări, prin redi­men­sionarea intereselor şi pre­ocupărilor care trebuie să fie la vârsta a treia, petrecerea agre­abilă a timpului liber, acti­vităţi culturale, încer­cân­du-se obţinerea unui număr cât mai mare de relaţii so­ci­a­le, precum şi o punere în v­a­loa­re majoră a tuturor re­sur­se­lor restante de inteligenţă şi ap­titudini, ca şi a experienţei de care dispune vârstnicul. Ro­lul familiei şi al grupului în de­păşirea unor perioade de cri­ză va fi totdeauna mai im­por­tant decât cel al me­di­cu­lui, sprijinul sufletesc fiind re­mediul major.
Despre vârsta a treia
Vârsta a treia este un nou impas psihologic, provocat nu numai de scăderea potenţialului fiziologic al individului, ci şi de pierderea unor legături care funcţionau până în acel moment. Dezangajarea profesională restrânge mult câmpul relaţiilor sociale. Creşterea tendinţelor criticiste, reprezentând nu atât o critică fără discernământ cu exagerarea laturilor negative, cât şi o ultimă încercare de ancorare a valorilor vechi şi trainice, printre care subiectul şi-a format existenţa, face ca relaţia cu familia să devină mai neplăcută pentru cei tineri şi să slăbească în profunzime. Faptul acesta este resimţit dureros prin sentimente de inutilitate şi abandon sau chiar refugiul în boală al bătrânului.
Crizele de vârstă

A trăi înseamnă a trece prin timp, a creşte şi apoi a îmbătrâni. Modurile în care fiecare străbate acest drum, ca şi dificultăţile pe care le întâmpină pe parcurs, sunt diferite de la individ la individ, dar au, în anumite etape, trăsături comune.
Deşi fiecare îşi trăieşte viaţa cu întâmplările şi problematica ei într-un mod unic, dez­vol­ta­rea psihologică cunoaşte anu­mi­te etape ale vârstei, în care fe­lul de viaţă este foarte ase­mă­nător. Asemănarea este gene­rată de anumite condiţii bi­olo­gice, ca şi de circum­s­tan­ţe­le şi perspectivele socio-familiale care se întrepătrund în mod specific, declanşând si­tuaţii de criză. Intensitatea trăi­rii situaţiilor de criză este în ra­port cu structura per­so­na­li­tă­ţii, nivelul intelectual, gradul de angajare în plan familial şi so­cio-profesional.
Adolescenţa este o perioadă hotărâtoare în formarea şi maturizarea personalităţii umane
Din optica ciclurilor vieţii se apreciază că adolescenţa, vârs­ta a treia, precum şi peri­oa­de­le de tranziţie de la un stadiu de vârstă la altul sunt cele mai fra­gile terenuri pe care se pot cu uşurinţă im­plan­ta stările cri­ti­ce. Adolescenţa es­te o pe­ri­oa­dă hotărâtoare în for­marea şi maturizarea per­so­na­li­tăţii u­mane, având un carac­ter re­la­tiv seismic şi dra­ma­tic. Criza de originalitate ado­lescentină se manifestă prin adoptarea u­nui model com­portamental ati­tudinal, în care pe prim-plan este atitudinea de negare şi de re­fuz a tot ceea ce adoles­cen­tu­lui i se pare a fi oficial, stabil şi învechit. Trăsăturile pozitive con­stau în dorinţa de a sesiza au­tenticul şi esenţialul as­pec­te­lor existenţiale, iar cele ne­ga­ti­ve, care de fapt provoacă şi cri­za, sunt date de felul în care se face această căutare, cu ne­răb­da­re şi brutalitate, finalizată in con­cluzii pripite, pe care ado­les­centul doreşte cu insistenţă să le impună ca proprii şi pro­fund adevărate.
Criza de adolescenţă nu este un fenomen patologic
Criza de originalitate este mai precoce la fete decât la bă­ieţi şi, deoarece este trăită ade­sea ca un mare impas exis­ten­ţial, familia trebuie să o pri­veas­că cu înţelegere şi tact, chiar dacă această atitudine poa­te fi respinsă sau greşit i­n­ter­pretată de adolescent. Deşi pu­ne probleme mari familiei, care deseori solicită ajutorul ps­ihiatrului, criza de ado­les­cen­ţă nu este un fenomen pa­to­logic, deci, nu necesită un tra­tament medicamentos aşa cum cer uneori părinţii. Ea nu se rezolvă prin soluţii forţate, acor­dând adolescentului liber­tăţi nelimitate sau, din contră, li­mitându-i-le excesiv. Această con­cepţie poate avea con­se­cin­ţe extrem de nocive asupra tâ­nărului aflat în echilibru fragil. Nu toţi adolescenţii trec prin această „criză” şi ma­n­i­fes­tă­rile acesteia sunt în raport di­rect cu gradul real de or­ga­ni­za­re şi stabilitate al familiei. Menopauza se caracte­ri­zea­ză din punct de vedere psihic prin creşterea emotivităţii şi a iri­tabilităţii, printr-o atitudine mai susceptibilă, de obicei cu o no­tă depresivă. Ca şi femeia, băr­batul străbate în jurul vâr­s­tei de 50 de ani o perioadă de scă­dere a funcţiilor genitale şi anu­me o scădere a potentei se­xu­ale. În această perioadă, băr­ba­ţii devin mai morocănoşi, sâ­câitori, nemulţumiţi, de­pri­ma­ţi, lipsiţi de simţul umorului pe care altădată îl aveau, pre­o­cu­paţi îndeosebi de starea de să­nătate, care adesea este, de fapt, foarte bună. Toate aceste fe­nomene care apar atât la fe­me­ie, cât şi la bărbat, deşi cons­tituie un impas psi­ho­lo­gic, nu sunt boli în sine şi pot fi atenuate prin măsuri de psi­ho­igienă simple, în care un rol foarte important îl are familia.
Preîntâmpinarea crizei provocate de ieşirea la pensie
Dispariţia unuia din par­te­ne­rii cuplului, lucru mai frec­vent la această vârstă, are, de ase­menea, consecinţe nega­ti­ve deosebite. Pre­în­tâm­pi­na­rea crizei provocate de ieşirea la pensie, de întreţinere, nu este deloc imposibilă şi se poa­te face prin pregătirea aces­tor schimbări, prin redi­men­sionarea intereselor şi pre­ocupărilor care trebuie să fie la vârsta a treia, petrecerea agre­abilă a timpului liber, acti­vităţi culturale, încer­cân­du-se obţinerea unui număr cât mai mare de relaţii so­ci­a­le, precum şi o punere în v­a­loa­re majoră a tuturor re­sur­se­lor restante de inteligenţă şi ap­titudini, ca şi a experienţei de care dispune vârstnicul. Ro­lul familiei şi al grupului în de­păşirea unor perioade de cri­ză va fi totdeauna mai im­por­tant decât cel al me­di­cu­lui, sprijinul sufletesc fiind re­mediul major.
Despre vârsta a treia
Vârsta a treia este un nou impas psihologic, provocat nu numai de scăderea potenţialului fiziologic al individului, ci şi de pierderea unor legături care funcţionau până în acel moment. Dezangajarea profesională restrânge mult câmpul relaţiilor sociale. Creşterea tendinţelor criticiste, reprezentând nu atât o critică fără discernământ cu exagerarea laturilor negative, cât şi o ultimă încercare de ancorare a valorilor vechi şi trainice, printre care subiectul şi-a format existenţa, face ca relaţia cu familia să devină mai neplăcută pentru cei tineri şi să slăbească în profunzime. Faptul acesta este resimţit dureros prin sentimente de inutilitate şi abandon sau chiar refugiul în boală al bătrânului.

sâmbătă, 11 iulie 2009

Eu nu fac trafic de influenţă“, a declarat ieri Traian Băsescu, întrebat de un jurnalist de la Antena 3 dacă a discutat cu Emil Boc despre menţinerea în funcţie a Monicăi Iacob Ridzi, potrivit NewsIn. Replica genială vine pe fondul unei deşănţate campanii de intimidare şi defăimare a preşedintelui, cu câteva luni înainte de alegerile prezidenţiale.
Preşedintele Traian Băsescu a fost autorul unei replici de zile mari, ieri, când a răspuns în stilul său ca­ra­c­te­ris­tic unei întrebări ce se dorea a fi in­comodă. „Spune-le şefilor tăi de la An­tena 3 că eu sunt Traian Băsescu şi nu fac trafic de influenţă. Cel care a făcut trafic de influenţă a fost Dan Voi­culescu, când şi-a luat pământuri în Bucureşti”, a replicat şeful statului la întrebarea „inteligentă” a unui re­por­ter al trustului Antena 3. Acesta este deja considerat de trusturile de pre­să un nou atac al şefului statului la adresa mogulilor, pe fondul ata­cu­ri­lor devenite tot mai des în ultima pe­rioadă, numai că de această dată pre­şedintele nu a exprimat de fapt nici­un atac, ci o realitate destul de du­reroasă. Pe de altă parte, este de ne­închipuit profesionalismul celor care vin cu astfel de întrebări copi­lă­reşti la Traian Băsescu, un politician de­osebit de experimentat şi vigilent cu în­cer­că­rile de diversiune ale celor care au un singur scop: dis­tru­gerea imaginii sale. De data aceas­ta, atenţia lui Traian Băsescu nu s-a mai îndre­p­tat spre Dinu Patriciu şi nici spre So­rin Ovidiu Vîntu, ci asu­pra familiei Voi­culescu. Mogulul care de ani de zile îşi agaţă partidul aflat în des­com­pu­nere de remorca gu­ver­nă­rii, pare să instrumenteze din um­bră tot felul de inginerii de imagine şi manipulare pentru a eroda per­so­na­li­ta­tea lui Traian Băsescu. Recent chiar, l-am auzit pe Voiculescu sfă­tu­in­du-i pe cei de la PSD să iasă de la guvernare pentru a-i face vânt lui Geo­ană către Cotroceni. Ce a uitat să ia în calcul mogulul atunci când a vor­bit în numele unui partid care doar se compromite remorcându-i PC-ul cu aspect de trotinetă ruginită este faptul verificat deja în mijlocul elec­toratului: Geoană nu va fi ales pre­şedinte niciodată, lucru pe care, de fapt, nici propriii săi colegi de par­tid nu îl prea agreează. Foarte multe voci din PSD spun că greii acestui par­tid abia aşteaptă ca Geoană să piar­dă alegerile prezidenţiale, pentru a avea motivul suficient de a da cu el la gunoiul istoriei.
Atenţie, Băsescu e prea inteligent! Traian Băsescu e mult prea inteligent pentru a fi prins pe picior greşit, lu­cru dovedit şi de ceea ce s-a întâmplat tot ieri la Festivalului „Bujorul de Munte” de la Sibiu. „N-am să gust cu toată presa aici, pentru că asta va fi imag­inea pe televiziuni. Mulţumesc mult! Hai, începeţi voi”, a spus Traian Bă­sescu, când a fost întâmpinat cu tradiţionala ţuică a locului. Apro­xi­ma­tiv 7.000 de persoane l-au aşteptat pe preşedintele Traian Băsescu, la Gu­ra Râului. Băsescu a ajuns cu un elicopter şi a aterizat pe terenul de fot­bal din localitatea Orlat. La intrarea în Gura Râului, a fost aşteptat cu pâine şi sare, primind din partea primarului localităţii un costum tradiţional. Pre­şedintele a mai asistat şi la un spectacol dat de Junii Sibiului în centrul comunei Gura Râului. Şi poate că are mare dreptate preşedintele. Dacă ar fi băut firesc din tradiţionala ţuică, ca orice om obişnuit, scopul real al vi­zi­tei sale printre oameni ar fi fost deturnat cu mojicie. Dacă în cel mai fe­ri­cit caz nu l-ar fi făcut beţiv, denigratorii de serviciu ai lui Felix ar fi spus că e în campanie electorală.

Romeo Crîşmaru

vineri, 3 iulie 2009

Presedintele,ramane pe primul loc

Un sondaj CURS, comandat de PSD, nu le-a dat satisfacţie oamenilor lui Geoană, deoarece românii îl preferă pe Traian Băsescu preşedinte pentru încă un mandat. El este urmat, în intenţiile de vot ale românilor, potrivit sondajului, în ordine, de Mircea Geoană şi Crin Antonescu.
Cel mai recent dintre sondajele CURS, comandat chiar de PSD, nu scoate la lumină nimic îmbucurător pe­ntru social-democraţi, care până în toamnă încă mai speră că locomotiva lor obosită, Mircea Geoană, i-ar pu­tea remorca către o guvernare de vis pen­tru ei şi baronii lor locali. La între­barea „Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri prezidenţiale şi ar can­dida pentru funcţia de preşedinte al României următoarele persoane, cu cine aţi vota?“, răspunsurile se îm­part astfel: 35% ar vota cu Traian Bă­ses­cu (din partea PD-L), 25% - cu Mir­cea Geoană (din partea PSD+PC), 20% - cu Crin Antonescu (din partea PNL), 11% - Corneliu Va­dim Tudor (din partea PRM), 5% - Prin­cipele Radu (independent), 1% - Nati Meir (independent), 3% - alt can­didat (vezi graficul de mai jos). Institutul precizează că pro­centele ca­l­culate exclud non-răs­pun­surile şi ne­hotărâţii. Sondajul mai scoa­te la iveală şi unele aspecte deo­se­­bit de in­te­r­esante pentru m­e­ca­nis­mul elec­to­ral românesc, dar şi pentru mo­dul în care românii ar vota în si­tua­ţii di­fe­ri­te, dar plecând de la ace­leaşi date ale problemei. Traian Bă­ses­cu este fa­vorit şi în primul şi în al doi­lea tur, iar Mircea Geoană este po­tenţialul câ­ş­ti­gă­tor al unui al doilea tur din care ar lipsi Băsescu. Cu alte cuvinte, Mircea Geoană este ideal pen­tru locul al doilea, în timp ce Crin An­tonescu nu este ideal pentru nimic, ci doar pentru a pierde din ori­ce poziţie.
Oprescu, la limita lui 6%
Una dintre întrebări indică punc­tual candidaţii. La întrebarea „Dar da­că ar candida următorii, dvs cu cine aţi vota?”, marja răspunsurilor, cu procente calculate excluzând non-răspunsurile şi pe nehotărâţi se împarte astfel: pentru Traian Băsescu (din partea PD-L) - 34%, pentru Mir­cea Geoană (din partea PSD+PC) - 23%, pentru Crin Antonescu (din par­tea PNL ) - 15%, pentru Corneliu Vadim Tudor (din partea PRM) - 11%, pentru Sorin Oprescu - 6%, pentru Principele Radu (indepen­dent) - 5%, pentru George Becali - 3%, pentru alt candidat - 3%. In­te­re­san­tă e aici poziţia lui Sorin Oprescu, care a mai scăzut în preferinţe, con­tra­zicând o cutumă eronată potrivit că­reia „Primăria Capitalei e rampa de lan­sare către Cotroceni”.
La întrebarea: „Dacă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale ar intra Traian Băsescu şi Mircea Geoană, dvs cu cine aţi vota?“, 52% au indicat Traian Băsescu, iar 48% Mircea Geoană. Procentele calculate nu includ non-răspunsurile şi nehotărâţii. La întrebarea: „Dacă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale ar intra Traian Băsescu şi Crin Antonescu, dvs cu cine aţi vota?“, 53% l-au numit pe Traian Băsescu, 47% pe Crin Antonescu. Procentele calculate nu includ non-răspunsurile şi nehotărâţii. „Dacă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale ar intra Mircea Geoană şi Crin Antonescu, dvs cu cine aţi vota?“, 52% au răspuns Mircea Geoană, iar 48% Crin Antonescu. Procentele calculate nu includ non-răspunsurile şi nehotărâţii. CURS precizează că sondajul de opinie a fost realizat pe un eşantion de 1070 de respondenţi, iar marja de eroare este de +/-3% la un nivel de încredere de 95%. Perioada de realizare a cercetării este 16 - 29 iunie 2009, iar beneficiarul este Partidul Social-Democrat.
Votul obligatoriu l-ar zdrobi pe Geoană
Pentru cei care au declarat că nu ar vota, CURS a introdus va­ri­an­ta votului obligatoriu. „În unele ţări, votul este obligatoriu prin lege. Dacă în România votul ar fi obli­gatoriu şi duminica viitoare ar fi alegeri prezidenţiale, pe care din­tre următorii candidaţi i-aţi vota?“ este întrebarea institutului care a primit următoarele răs­pun­suri: Traian Băsescu (din partea PD-L) ar primi 45%, Mircea Geoa­nă (din partea PSD+PC) - 15%, Crin Antonescu (din partea PNL) - 12%, Corneliu Vadim Tudor (din partea PRM) - 9%, Principele Ra­du (independent) - 7%, un can­didat din partea UDMR - 2%, Nati Meir, independent - 1%, alt candidat - 9%.

Romeo Crîşmaru