Si Alb'a ca Zapada are martisorul

        Ce-ar fi să gîndim practic, gospodăreşte? Să zicem că partidul este ca un hotel. Cam de două spre trei stele, aşa. Ani buni capacitatea de ocupare a fost fluctuantă de la sezon la sezon. Investiţii mari nu s-au făcut. Dotările sînt modeste. Personalul, amestecat, ca peste tot. Oameni şi oameni. Unii s-au angajat numai pentru ciubucuri grase şi din ele, la nevoie, au mai cumpărat o veioză eco, o scrumieră, o floare de plastic. Alţii n-au găsit alt loc de muncă şi se mulţumesc cu ce pică. Cîţiva s-au transferat de prin alte părţi şi emit pretenţii că de, au adus şi clientelă cu ei. În conducere sînt ăi de au venit primii, hîrşiţi în toate. Le poţi reproşa multe dar replică imediat că ei au ţinut unitatea funcţională permanent, ba, mai mult, au adus-o în topul preferinţelor turiştilor. Ceea ce e parţial adevărat, că, de fapt, au avut la un moment dat un pdg care le-a ridicat foarte mult cota. Ăsta avea nişte idei să urce hotelul pe la patru stele. Da’ n-a apucat, că a ajuns şef în staţiune şi acum, dacă se bagă, zic ceilalţi că-şi favorizează fostul loc de muncă şi ameninţă că-l dau jos din funcţie. La modernizare n-a renunţat, dar nu prea are cu cine. Iar directorii actuali aşa de mult ţin la posturi, că nici n-au observat că lumea nu mai vine la ei. Şi nici n-ar avea de ce să mai vină dacă nu oferă nimic în plus faţă de ceilalţi. Ba, mai mult, în vreme de criză au introdus condiţii austere că altfel nu se putea. Dar s-au dat cap în cap, buimaci pe holuri, cînd era vorba să ia vreo măsură care să nu-i ducă la faliment. Asta i-a uzat atît de mult că au devenit aproape nefrecventabili.  Acum au ajuns cam pe la 15 – 18% grad de ocupare, în timp ce concurenţa, care şi-a vopsit ţipător faţada în roşu predominant cu un pic de galben şi ce-o mai fi pe acolo, aşteaptă cu sufletul la gură aşa o afluenţă de turişti, că de, nu degeaba promite discounturi serioase şi mai iese şi cu taraba cu aperitive în faţa uşii principale.

Bun, ce-i de făcut? De urmat deviza “clientul nostru, stăpînul nostru”? Păi clientul majoritar s-a obişnuit să asculte manele în orele de linişte, să scuipe pe covor, să se îmbete şi să spargă mobilier, să stingă ţigara pe gresia din baie, să taie şi draperia dacă vrea lumină. Dacă-i reproşezi ceva, el ţipă mai tare şi ameninţă că se duce la ăilalţi. Că-i totuna. Saltele vechi şi aşternuturi rupte, nici măcar curate, aer stătut duhnind a diverse, uşi bălăngănindu-se-ntr-o balama, robinete defecte, oglinzi ciobite, mucegai. Reviste porno în sertare şi portocală de plastic pe televizor. Meniu sărăcăcios, ciorbă veche reîncălzită, musaca sleită, friptură din zgîrciuri, ouă cu surprize. Dacă vesela-i crăpată şi murdară, măcar cu tacîmurile să plece şi el în buzunar. Le lustruieşte acasă. Client needucat? Da. Dar obişnuit ca personalul să-i facă şmechereşte cu ochiul.

Numai că, scîrbit de mizerie, un alt client vrea altceva. Ceva ce nu găseşte în nici un caz în altă parte. Şi-atunci ce faci? Poţi să-i dai cu flit dar în scurt timp închizi prăvălia. A, vrei să nu ieşi de pe piaţă? Atunci fii deştept. Lasă managementul pe mîna cîtorva oameni pe care zi mersi că îi ai şi care vin cu o altă ofertă. Fă curăţenie generală, scapă de paraziţi. Deratizează, dezinfectează, repară ce se mai poate, mai investeşte în ceva dotări şi, mai ales, schimbă politica de cadre. Adu oameni pregătiţi în meserie, nu mai lucra cu amatori. Adu oameni cinstiţi, există, trebuie doar să-i vezi şi să le oferi posturi. Nu uita marketingul. Comunică eficient, fără bîlbe. Nu te opri la jumătatea rebranduirii, mergi pînă la capăt. Nu te uita în curtea celorlalţi, ai grijă de a ta.Întîi oferă, apoi pretinde. Numai aşa poţi sancţiona ulterior. Şi numai aşa vor întelege clienţii ce înseamnă calitatea. În timp, vor învăţa să o respecte şi vei fi foarte căutat.

E posibil, la început, să pierzi mulţi din cei vechi. E posibil, chiar, să închizi pentru un sezon. Dar merită. ( clik aici : PDL Inn ,Florina Neghina )

   Si, inca ceva important, Opriti vanatoarea simplu: treceti in online!