Transformarea

"De obicei curbele de sacrificiu obligă actorii colectivi din societate să se poziţioneze. Actorii ştiu că nefericiţii vor sânge, nu pentru că asta i-ar face mai fericiţi, ci pentru că le răcoreşte frustrările. În plus, actorii au mai multe agende. Joacă în mai multe arene şi pentru publicuri diferite.

Situaţia de acum e una crucială pentru viitorul României. Mulţi înţeleg asta. Chiar şi cei nefericiţi. Mai rău decât pachetul de măsuri convenit cu finanţatorii internaţionali este dezordinea socială. Pentru că prezentul nu e deloc roz şi tulburările sociale nu vor face decât să agraveze situaţia.

Şi totuşi, cine este interesat de dezordine socială? Să-i luăm pe rând:

Sindicatele? –Mă îndoiesc. Liderii de sindicat trăiesc din disciplinarea membrilor. Aceştia plătesc cotizaţii şi se încolonează disciplinat la autobuze când partidele de opoziţie au nevoie. Liderii de sindicat au propriile interese de afaceri. O explozie a cursului de schimb sau o creştere a inflaţiei i-ar afecta mai mult decât ne imaginăm.

Bugetarii? – De ce tocmai ei? Profesori, medici, funcţionari publici, toţi cei un milion şi patru sute de mii, care se văd acum ameninţaţi de o scădere dramatică a salariului, ar putea prospera într-un haos social şi instituţional? Dacă ne uităm mai cu atenţie la chipurile lor par oameni aşezaţi, cu credite la bancă şi familii. Ordinea le dă predictibilitate şi sens vieţii.

Pensionarii? – Mi-e greu să cred. Mulţi dintre cei care au muncit o viaţă să stea liniştiţi la bătrâneţe sunt brusc bântuiţi de o aventură în care autobuzele nu mai circulă, ghişeele sunt închise, lacătele sunt puse pe uşile spitalelor? Sună fals.

Presa? – Poate. Depinde de presă. În general violenţele de stradă arată bine „pe sticlă” sau pe prima pagină. Pe de altă parte şi presa e o afacere. Afacerile au nevoie de un climat stabil şi ordonat de reguli. Dar când presa nu e nici serviciu public, nici afacere, ci braţul înarmat al unor potentaţi, atunci dezordinea socială e mediul propice de manifestare.

Mediul de afaceri? – Sigur, nu. Mai are rost să detaliez? Doar dacă eşti într-un business cu sticle şi pancarde.

Partidele la putere? – Sigur, nu. Responsabilitatea lor este să menţină ordinea, iar dorinţa sinceră este să rămână la putere.

Partidele din opoziţie? – Nu aş fi aşa sigur. Dacă ajungi la putere pe fond de dezordine socială îţi asumi o mare responsabilitate. Unde mai pui că te confrunţi cu aceleaşi constrângeri ca şi cei dinainte. La prima vedere, fiind în opoziţie, ai avea interes să capitalizezi nemulţumirile oamenilor, dar nu şi efectele dezordinii sociale.

Pescuitorii în ape tulburi? Ei, da, întotdeauna. Ei sunt cei care au profitat de panică, dezordine, lipsa reglementărilor, etc. Mai pe scurt. Ei sunt cei care au profitat de tranziţie. Când lumea îşi cerea drepturile sau libertăţile în stradă, ei rotunjeau zerourile pe cecuri. Acum sunt trişti. De câţiva ani, prea multă ordine şi stabilitate. Prea multă „uniunea-europeană”, prea mult „nato”. Au tot încercat să păcălească lumea fluturând pericole imaginare: colaps, dictatură, haos. Dar nu le-a ieşit. Acum le-ar putea ieşi. Dar au nevoie de oameni nervoşi în stradă, de guverne prăbuşite, de un stat dezorientat. Dacă voi ştiţi şi cum îi cheamă înseamnă că avem şi nume "
Sebastian Lazaroiu , http://blogary.ro/2010/05/pescuitorii-in-ape-tulburi/



Si ca tot veni vorba , e important sa citim si urmatoarul articol :

Consecinţele măsurilor anunţate de Traian Băsescu:

PDL e condamnat să fie partidul de dreapta. O dată cu terapia de şoc îşi pierde electoratul asistat, îşi slăbeşte structurile şi influenţa acestora. Nu mai poate exista ca reîncarnare a PSD 2000-2004 (ăsta e drumul pe care îl aleseseră greii partidului). Nu mai poate exista decît ca partid de doctrină. Fără un set de valori, fără ajutorul “dăscălimii” din PDL şi din jurul lui Băsescu, partidul nu are nicio şansă de supravieţuire. Din momentul în care Traian Băsescu a anunţat terapia de şoc şi despărţirea de România socială, vechea gardă din PDL a pierdut războiul. Din acest moment, PDL nu are decît două posibilităţi: dreapta sau dispariţia. Nu poate supravieţui ca partid-mafie. Dacă vechea gardă are destulă influenţă încît să blocheze măsurile dure anunţate de Băsescu, alegerile din 2012 vor găsi partidul cocoţat peste un dezastru economic şi social, şi structurile nu-l vor ajuta deloc. Va pierde alegerile. şi nu oricum, ci în stil mare, ca PNŢcd. Dacă terapia de şoc va fi aplicată şi va reuşi, pe de o parte, PDL va cădea în sondaje pierzînd mulţi dintre votanţii din zona celor asistaţi şi va trebui să compenseze prin atragerea electoratului de dreapta iar, pe de altă parte, vechea gardă va rămîne fără o bună parte din structurile clientelare, deci fără putere în partid. Rămas fără clienţii dependenţi de structurile locale ale partidului-stat şi devenit inamicul numărul 1 al pensionarilor, bugetarilor şi asistaţilor, PDL va trebui să atragă voturile altfel. Aici, vechea gardă şi structurile ei sînt deja inutile. Aşa că nu mai rămîn decît reprezentanţii celor două curente din partid, liberalii din jurul lui Preda şi creştin-democraţii din jurul lui Baconschi, să atragă oameni noi în partid şi voturi la alegeri. Dar asta presupune transformarea PDL într-un partid de doctrină.
PNL rămîne suspendat undeva între stînga şi dreapta, să se bată pentru votanţi cu Cernea. Şi nu glumesc. Va putea deveni partidul bicicliştilor verzi. Serios, nu glumesc. Există potenţial pe partea stîngă a scenei politice, la corporatiştii green. O stîngă liberală de tip Facebook e binevenită. De fapt, PNL s-ar putea transforma într-un grup pe Facebook.
PSD, ca şi PDL, trebuie să treacă printr-o schimbare radicală. Deşi cîştigă pe termen scurt, fără o restructurare, fără o regîndire a ţintelor, a comunicării, a temelor centrale, pe termen lung va pierde. Ca şi PDL-ului, îi vor fi afectate structurile şi clientela electorală (cînd zic clientelă electorală mă refer la milioanele de asistaţi social, cei care sînt direct dependenţi de banii veniţi de la guvern, prin deconcertate, sau de la structurile locale). Cred că nu mai e nevoie să vă reamintesc că Vanghelie şi-a cîştigat mandatele de primar şi mandatele de parlamentari pentru PSD în sectorul 5 dînd ajutoare sociale. E şi cazul lui Radu Mazăre la Constanţa. Ajutoarele sociale, primele şi sporurile pentru bugetari, contractele pentru clientelă şi subvenţiile pentru toată lumea sînt principalele instrumente prin care se cîştigă puterea politică în România. Toate plătite de la buget, evident.


http://blogary.ro/2010/05/pdl-va-fi-de-dreapta-sau-nu-va-fi-deloc/

PS.Doua articole care dau transformarea .