INTERVIURILE GÂNDUL Consilierul Sebastian Lăzăroiu, despre duşmanii Cotrocenilor. PSD-PNL-Antena-Realitatea, noul 322 al lui Băsescude Liliana RUSE 29 IULIE 2009



Vocea Cotrocenilor: „Guvernul merge într-o roată“. „Coaliţia s-ar putea rupe şi mâine“. „Sunt posibile şi alte formule de guvernare şi trebuie căutate“. „Există o coaliţie mai largă între PSD-PNL-Realitatea şi Antena 3 pentru a-l ataca pe preşedinte“. „Presa falsifică democraţia“. „Nu credem în varianta Oprescu - independent“.


Interviurile Gândul Consilierul Sebastian Lăzăroiu, despre duşmanii Cotrocenilor. PSD-PNL-Antena-Realitatea, noul 322 al lui Băsescu
- Premierul Emil Boc, luni, la şedinţa coaliţiei: „Aşa nu mai putem continua”. Elena Udrea, secretar executiv al PD-L: „Coaliţia nu mai funcţionează şi nu ne mai foloseşte la nimic”. Mai există o alianţă de guvernare?
- Există şi funcţionează. N-a căzut guvernul, coaliţia e acolo, dar ştiu că premierul s-a referit la situaţii care au început să se perpetueze dinaintea campaniei pentru europarlamentare şi anume un anumit joc al partenerilor de la PSD faţă de PD-L.


- Despre ce joc e vorba?
- Această delimitare continuă de guvernare, care, în fond, e un joc politic şi poate fi înţeles. Dar când merge până acolo, în punctul în care aceşti parteneri de la PSD nu mai sunt preocupaţi de problemele reale, care sunt destul de grave în momentul ăsta, mai ales problemele social-economice, trecem deja de o anumită delimitare politică. Jocurile politice sunt acceptabile în an electoral, dar nu trebuie să afecteze priorităţile ţării, pe care guvernul trebuie să le aibă tot timpul pe masă.
- Spuneţi că PSD nu mai e preocupat de problemele reale...
- Asta se vede din lucruri mici, absenţa unor lideri marcanţi din şedinţele de coaliţie, amânări, tergiversări, care toate fac parte din acest joc politic, poziţionarea pentru alegerile prezidenţiale. Repet, totul e acceptabil până când nu sunt afectate interesele reale ale României.
Guvernul merge într-o roată
- Şi sunt afectate în acest moment?
- Sunt, pentru că ne aflăm în criză. Principalul motiv pentru care s-a făcut această coaliţie este diminuarea efectelor crizei economice, or, în acest moment, dacă ai un guvern care merge doar cu o singură roată în loc de două, sigur că nici măsurile pe care guvernul le ia nu se pot vedea. Al doilea motiv era cel de continuare a reformelor economice, unde, iarăşi, PSD n-a dat senzaţia că e dispus să meargă mai departe. S-a văzut cel puţin pe cazurile din Parlament care ţin de povestea cu justiţia. Dacă coaliţia nu-şi poate atinge cele două obiective, atunci multă lume se întreabă pentru ce mai există.
- Chiar, pentru ce mai există, atâta vreme cât guvernul merge pe o roată care, bănuiesc, e PD-L?
- În continuare lucrurile se pot rezolva prin negocieri între cei doi parteneri de guvernare. Problema asta e că, în ultima vreme, unul dintre parteneri nu se mai aşează la masă, iese mai mult în presă, prin acţiuni politice de tot felul, în Parlament şi îşi spune nemulţumirile care sunt mai mult de partid de opoziţie. Dacă PSD se aşează la masă şi acceptă să nu ducă jocul politic pentru prezidenţiale atât de departe pe cât l-a dus acum, cred că lucrurile pot funcţiona în continuare, evident urmărindu-se cele două obiective cuprinse şi în programul de guvernare.
Coaliţia s-ar putea rupe şi mâine
- Puneţi acest comportament al PSD exclusiv pe seama alegerilor prezidenţiale?
- Absolut şi n-are rost să ne ascundem şi să-i condamnăm pentru asta. Sigur, fiecare candidat la prezidenţiale are partitura lui. Situaţia din ţară nu este deloc roză. Unii îşi asumă responsabilitatea şi speră ca prin asta să câştige capital electoral, alţii fug de responsabilitate. Sunt strategii diferite, una va avea succes, alta nu. Sunt amândouă legitime, dar depinde de cât de departe duci acest joc politic, pentru că, dacă mecanismele încep să nu mai funcţioneze şi administraţia se află într-un continuu blocaj şi din cauza acestor dispute politice, probabil că va fi nevoie de o regândire a actualei coaliţii.
- După alegerile prezidenţiale sau înainte?
- Nu în funcţie de asta trebuie să alegem reperul, ci momentul în care cei doi parteneri îşi dau seama că nu mai pot sta la aceeaşi masă. Dacă mâine e acest moment, mâine trebuie făcut. Suntem într-o situaţie în care nu putem să mai avem întârzieri. Şi aşa suntem în întârziere în ceea ce priveşte reformele.
- Există o strategie a PD-L de a scoate PSD de la guvernare?
- Nu ştiu ce strategie are PD-L în raport cu partenerul de guvernare, dar cred că strategia este de a arăta oamenilor – şi asta e strategia şi pentru alegerile prezidenţiale – de a arăta oamenilor că PD-L îşi asumă răspunderea şi pentru cele bune şi pentru cele rele. Mie mi s-a părut că, în raport cu PSD, există doar nemulţumiri şi cei de la PD-L încearcă să-i readucă pe cei de la PSD la masă, să reia dialogul care s-a întrerupt de ceva timp.
Sunt posibile alte formule de guvernare şi trebuie căutate
- Ce s-ar întâmpla dacă ambele partide ar stabili, mâine, că nu mai pot discuta? Cine ar pierde şi cine ar câştiga din ruperea coaliţiei?
- Politic, se pot calcula costuri şi câştiguri. Ideal ar fi să rămână această coaliţie cât mai mult posibil şi, în orice caz, pe perioada crizei economice, pentru că în ea se găsesc reprezentate interesele a aproape 70 la sută din alegători. De asta ei nevoie ca să treci pentru o perioadă grea de criză şi ca să faci reforme care nu mai suportă alte întârzieri. Dar, dacă menţinerea ei implică costuri foarte mari, nu politice, ci pentru reforme şi diminuarea efectelor crizei, trebuie găsite alte soluţii.
- Ce soluţii?
- În Parlament nu sunt doar PSD şi PD-L, există şi alte partide, formule, şi ele trebuie explorate. Dar explorarea în sine implică întârzieri şi alte costuri, de timp în primul rând. Dacă această coaliţie nu mai e posibilă, ambele partide trebuie să găsească formule.
- Va dori vreunul dintre partidele de opoziţie să intre acum la guvernare, dat fiind că PNL are un candidat la prezidenţiale?
- Şi PNL şi UDMR au candidaţi la prezidenţiale, dar ambele partide vor trebui să arate că sunt responsabile. Eu cred că ăsta e un atu în campania pentru prezidenţiale.
- Credeţi că scandalurile din coaliţie şi imobilitatea guvernării se decontează la Traian Băsescu?
- În mică măsură. Nu cred că preşedintele a fost afectat, pentru că el nu a fost parte a acestor discuţii dintre partide, dimpotrivă a căutat să aplaneze conflictele.
Coaliţia PSD – PNL – Realitatea TV – Antena 3
- Există o strategie a PSD şi PNL de a-i hărţui pe apropiaţii lui Traian Băsescu? Şi aici mă refer la comisiile parlamentare Ridzi şi Udrea?
- Cred că există, dar cred că e coaliţie mai largă, între PSD, PNL, Realitatea TV şi Antena 3 pentru a ataca miniştrii PD-L, pentru a-i expune, sigur, în felul ăsta încercând să lovească în preşedinte, care ar putea să candideze la toamnă. Se prefigurează o asemenea coaliţie cu o asemenea strategie, care se vede şi în Parlament şi la televizor şi uneori chiar în publicaţiile trusturilor respective.
- Pot să înţeleg această strategie din partea PSD şi a PNL. Dar ce interes au trusturile de presă să-l atace pe Traian Băsescu?
- A mai spus-o şi preşedintele. Cele două trusturi sunt conduse de nişte oameni de afaceri puternici care au interese politice majore. Unul dintre aceştia nu şi-a ascuns niciodată interesele politice şi e chiar activ în politică...
- Dan Voiculescu.
- Da. Celălalt, dl. Vântu, acţionează mai din umbră, dar asta nu înseamnă că nu are interese politice. În acest moment, interesele politice ale celor doi converg în această direcţie, să fie preşedinte oricine altcineva decât Traian Băsescu, de preferat un om pe care ei îl pot controla.
- Ce au cei doi cu Traian Băsescu?
- Cei doi oameni de afaceri nu au numai trusturi de presă, au o mulţime de alte afaceri, care, în România, au prosperat şi ei speră să prospere printr-o relaţie privilegiată cu statul. Sunt nişte interese economice, care se leagă de interese politice. Plus, ambii oameni de afaceri au probleme în justiţie, nu ştiu dacă sunt vinovaţi sau nu, dar sunt anchetaţi ei sau familiile lor şi, atunci, există o presiune indirectă – nu ştiu dacă a existat şi o cerere directă – asupra preşedintelui de a influenţa mersul anchetelor. El n-a răspuns în cinci ani de mandat şi pe mine mă miră că ei îşi imaginează că ar putea să răspundă la asta acum, la sfârşitul mandatului, dar ei au speranţa că ar putea veni cu un alt preşedinte, care să fie mai uşor controlabil şi care să le rezolvele problemele, unele legate de bani, de afaceri, altele – de justiţie.
- Vorbiţi de două trusturi de presă în ansamblu.
- Vorbesc de patronii lor şi nu suntem atât de naivi să credem că ei nu influenţează politica editorială a posturilor TV şi ziarelor pe care le au.
- Nu credeţi că, spunând asta, puneţi sub semnul întrebării credibilitatea a mii de jurnalişti care lucrează în cele două trusturi?
- Eu nu vorbesc deloc în general. E normal să există acest impuls al patronilor de presă, dar eu pun sub semnul întrebării reacţia celor care lucrează în subordinea lor. Sunt unii care răspund la asemenea comenzi şi alţii nu.
- Deci cele două trusturi nu acţionează ca două blocuri.
- De multe ori reuşesc să acţioneze coordonat şi am văzut asta din analizele de presă.
- Puteţi să ne daţi un exemplu concret?
- Uitaţi-vă, săptămâna trecută, după conferinţa de presă a preşedintelui, la titlurile folosite de cele două televiziuni: aceleaşi titluri, acelaşi tip de mesaje. Asta implică o coordonare. Trebuie să existe un semnal, măcar cu linii generale, „punctele vulnerabile sunt asta, asta, asta”, „atacaţi în partea asta”.
„Presa falsifică democraţia”
- Credeţi că e vorba şi de o coordonare între cei doi moguli?
- Nu ştiu. Să nu simplificăm lucrurile. Aceşti doi, cum le ziceţi, moguli...
- Preşedintele le-a zis!
- Da, preşedintele. Cei doi au în jurul lor o armată de oameni, de sfătuitori politici, economici, care sunt capabili să facă o asemenea strategie şi o asemenea coordonare. Pe mine nu mă preocupă aşa de mult ce fac cei doi, ci reacţia de jos, a jurnalistului simplu, editorialistului...
- Şi vi se pare că această reacţie nu există?
- Mi se pare din ce în ce mai amortiţă. Şi eu înţeleg şi asta, pentru că suntem pe un fond de criză şi în presă au fost restructurări, reduceri de salarii, a scăzut piaţa de publicitate. Există riscul ca, în această perioadă, să crească obedienţa faţă de deciziile patronului.
- Restructurări şi reduceri de salarii se produc în multe companii private, care n-au legătură cu presa.
- E adevărat, dar presa are un rol mai special. În presă, efectul poate să fie dezastruos în momentul în care ştirile, titlurile pe care le dai reflectă doar interesele patronului şi în mică parte realitatea. Presa culege informaţii şi încearcă să le explice. Mie mi se pare că asta nu se mai întâmplă şi că, în ultimele luni, presa începe să falsifice democraţia, să falsifice opinia publică.
Tipologia ziaristului român
- Iar vorbiţi, ca şi Traian Băsescu, de presa în ansamblul ei.
- Poate ar trebui să facem o tipologie a jurnaliştilor. Există jurnalişti – şi aici includ şi analişti, comentatori şi moderatori – care sunt absolut oneşti. Îi cunosc, sunt oameni care nu vor decât să fie profesionişti. Sunt şi oameni cărora le plac foarte mult banii. Ei au primit, la un moment dat, foarte mulţi bani, când lucrurile mergeau bine, după care au început să se facă reduceri de salarii. Ei nu au luat niciodată banii ăia pentru că îi meritau, pentru că erau mari talente. Nu li s-a spus niciodată lucrul ăsta, dar s-a lăsat să se înţeleagă că se aşteaptă o anumită obedienţă din partea lor. Când au scăzut salariile, ei spun „Asta e o lovitură, înseamnă că nu mai sunt la fel de talentat” şi au înţeles că, de fapt, obedienţa le-a fost plătită şi asta le-a accentuat sentimentul că trebuie să rămână obendienţi. Există oameni care, la un moment dat, au făcut în mod corect presă, erau oneşti. S-a întâmplat ceva în viaţa lor, în cariera lor şi au devenit foarte cinici şi au spus „Nu mai contează, şi alţii fac asta, o să iau bani mai mulţi. O să-mi falsific convingerile, opiniile şi o să spun ce vrea patronul”. Există oameni care au soţii, familii, prieteni care sunt arondaţi pe lângă ministere, partide şi, la fel, li se pare că trebuie să proteje un anumit partid şi să le critice pe altele.
- Şi nu sunt predominanţi jurnaliştii oneşti?
- Din păcate, şi îmi asum ce spun acum, ponderea jurnaliştilor oneşti e foarte mică, din ce în ce mai mică. De aceea, presa în ansamblu, pentru că presa e un actor colectiv, începe să falsifice democraţia din România. Înţeleg că sunt alegeri prezidenţiale şi unii dintre mari patronii de presă încearcă să-şi pună ei preşedintele şi să diminueze şansele actualului preşedinte cu care n-au avut o relaţie strălucită din punctul lor de vedere şi pun toate tunurile pe preşedintele în funcţie şi pe apropiaţii lui. Şi asta n-ar fi o problemă, dar când vezi cum îi menajează pe ceilalţi, pe cei de la PSD... Mi se pare ilustrativ felul în care presa a tratat cazurile Nemirschi şi Ridzi. Cazul Ridzi a fost reflectat mult mai mult.
Comportamentul perfect al lui Băsescu şi PD-L în cazul Ridzi
- Poate că acest caz Ridzi este mai spectaculos, pentru că dna Ridzi este un apropiat al preşedintelui, care a câştigat în 2004 şi a insistat în cei cinci ani de mandat pe lupta împotriva corupţiei. Şi iată că un apropiat al preşedintelui apelează la practici pe care acesta le-a condamnat.
- Eu m-am gândit că presa e interesată de cum se cheltuie banul public şi de posibile situaţii de corupţie. Nu văd de ce trebuie să pui reflectorul pe Monica Ridzi şi mai puţin pe Nemirschi. Nu am înţeles că presa tratează cazurile în funcţie de care e mai spectaculos. Dar, mie mi se pare că şi preşedintele şi PD-L s-au comportat perfect în cazul Ridzi. Nimeni n-a apărat-o, n-a ieşit nimeni să spună „E total nevinovată, nu vă atingeţi de ea”. PD-L a acceptat comisia de anchetă, un gest de maximă deschidere. În momentul în care au apărat clar semne că acolo sunt nereguli, şi-a dat demisia şi cred că şi ea a acţionat corect atunci. PD-L a votat în Parlament pentru începerea urmării penale. Ar trebui luat cazul Rdizi ca exemplu pentru cum ar trebui să se întâmple lucrurile în politica românească când ai un om suspectat de corupţie, abuz în serviciu sau altceva.
Tolontan îşi ia informaţii despre Udrea din trustul Intact
- Vi se pare corect şi comportamentul Elenei Udrea, care l-a acuzat pe Cătălin Tolontan că a pornit investigaţia în cazul Ridzi pentru că avea un interes personal de afaceri?
- Eu nu ştiu de discuţia asta. Eu vreau să spun altceva. Dl. Tolontan, pe cazul Ridzi, a făcut o investigaţie absolut onestă, a avut informaţii, le-a pus cap la cap în mod onest. Demersul lui s-a politizat ulterior, nu din vina lui, partidele şi televiziunile au sărit, şi a intrat în acest mare malaxor politico-mediatic şi a fost practic transfigurat, mutilat cu totul.
- Nu mi se pare deloc mutilat. Investigaţia rămâne.
- Da, a fost o investigaţie onestă, asta am şi spus. Dar, de la o investigaţie onestă, totul s-a transformat într-un circ politico-mediatic în jurul acestui caz. Înţeleg jocul politic al adversarilor, dar nu înţeleg complicitatea asta între unele partide şi unele trusturi de presă. Dl. Tolontan intră pe un alt caz unde, evident, nu are informaţii de acelaşi tip.
- De ce evident?
- Toate informaţiile alea erau publicate pe site-ul ministerului. Bănuiesc că informaţiile din primul caz i-au venit din MTS, nu erau publice, erau informaţii pe care le-a obţinut, erau de o anumită gravitate, ceea ce nu mi se pare similar şi în cazul Ministerului Turismului. Acolo, dl. Tolontan ia nişte informaţii de pe site-ul ministerului şi cred că îşi mai ia unele informaţii din trustul unde lucrează, pe care trustul oricum le dă. Şi sunt informaţii de tipul: „Croaţia a cheltuit atâţia bani pe 800 de spoturi, România a cheltuit mult mai mult pentru mai puţine spoturi”. S-a terminat comparaţia şi „ce s-a întâmplat cu banii, ce e aici, e un interes”. Nu spune nimeni că, pentru a face o comparaţie, trebuie să vedem Croaţia de cât timp are contract cu Eurosport, când au fost difuzate clipurile, în prime time şi aşa mai departe.
- Vedeţi o conspiraţie politico-mediatică şi în ceea ce o priveşte pe Elena Udrea?
- În cazul ei, mie mi se pare destul de clar că e construit mai mult pe similaritate cu cazul Ridzi. Sunt foarte mulţi miniştri care au cheltuit bani pe publicitate şi trebuie văzuţi cum au fost cheltuiţi aceşti bani, unde au ajuns ce s-a plătit cu ei.
- Doamna Udrea a plătit diurne pentru ziarişti.
- Am înţeles că era o practică mai veche, incorectă. Orice formă sub care apar plăţi pentru jurnalişti, pentru media, e periculoasă pentru relaţia între politic şi mediatic. Şi asta s-a văzut cel mai bine în contractele de la MTS. Din păcate, ce n-am văzut în perioada asta a fost o dezbatere în presă despre responsabilitatea presei, despre cei care au primit bani, nu cei care au luat diurnă, ci acei bani care ajuns la anumite trusturi de presă de la MTS şi care au fost luaţi cu multă voioşie.
Băsescu poate câştiga şi fără presa ostilă
- Credeţi că Traian Băsescu poate câştiga prezidenţialele, dacă va candida, în condiţiile ostilităţii trusturile de presă de care vorbeaţi?
- Din fericire, din ce în ce mai mulţi oameni înţeleg interesele patronilor de presă. Chestiunea asta că cei care vorbesc astfel despre media o decredibilizează eu nu cred în ea. Media se decredibilizează singură. Numai dacă îl crezi tâmpit pe omul care se uită la televizor şi care vede că în fiecare zi îl toci pe Traian Băsescu la televizor şi ştie că patronul tău este un advsar declarat politic al preşedintelui, omul ăla nu e tâmpit să nu înţeleagă ceea ce se petrece la televizor. De aia audienţele ne păcălesc. Şi eu mă uit la genul ăsta de emisiuni. Nu se uită numai oameni care au acest gen de convingeri, care pot fi şi convertiţi de partea cealaltă. Sunt oameni care înţeleg foarte bine de ce un anumit post de televiziune prezintă doar ştiri negative despre preşedintele Traian Băsescu. Din punctul ăsta de vedere n-am neapărat o teamă. Sincer, mă tem de falsificarea democraţiei.
- Când va anunţa Traian Băsescu dacă va mai candida sau nu?
- Greu de spus, sigur înainte de a începe campania electorală.
„Nu cred în varianta Oprescu independent”
- Sorin Oprescu a anunţat că ia în cacul candidatura la alegerile prezidenţiale. Cât de tare încurcă acest anunţ calculele pe care şi le-au făcut candidaţii?
- E destul de greu de spus în momentul ăsta, pentru că sunt foarte, foarte multe necunoscute. În primul rând, cum va candida.
- Ca independent.
- Aşa a spus el acum. Acum trei zile a spus că nu candidează. A zis că vrea independent, s-ar putea să nu mai vrea independent, s-ar putea să vrea să aibe un partid, sau poate două sau trei partide politice în spate şi să negocieze cu aceste partide. Nu putem exclude formula asta. Nu putem fi naivi. Nu cred că dl. Oprescu n-a luat încă hotărârea, o ia în calcul, spune că trebuie să se gândească, că e o decizie de viaţă dar a stabilit sigur că e independent. Nu cred că asta e o decizie. Şi dânsul ştie că e foarte dificil în ţară – în Bucureşti e mai uşor – să faci abstracţie de maşinăria de partid care stă în spatele fiecărui candidat. Poţi să ai foartă multă simpatie a oamenilor, dar până a o converti în voturi e o distanţă foarte mare. N-aş lua în calcul varianta Sorin Oprescu independent.
Preşedintele nu e afectat electoral de scandalurile Ridzi şi Udrea
- Ca sociolog, cum explicaţi scăderea lui Traian Băsescu în sondaje?
- Scăderea de la începutul anului e datorată în primul rând crizei economice şi efectelor ei. Oamenii au văzut că unii dintre ei, dintr-o dată, trăiesc mai rău, sunt disponibilizaţi. Sigur că se oamenii uită spre preşedinte şi când le e rău şi când le e bine, preşedinte care nici măcar nu s-a dezis de actualul guvern şi cred că a procedat corect.
- L-au afectat cazurile Ridzi şi Udrea?
- Niciun fel de mici sau mari scandaluri de presă nu l-au afectat şi se vede aşa de bine acest lucru în sondaje!
- Cât de jos poate ajunge popularitatea lui Traian Băsescu?
- Va fi greu să coboare din banda lui 35 – 40 la sută şi, dacă va candida, există posibilitatea să crească. Deocamdată, preşedintele nu şi-a anunţat candidatura.
Geoană, preferatul mogulilor
- Spuneaţi mai devreme că mogulii şi-ar dori un alt preşedinte. Care dintre candidaţi ar fi preferatul lor?
- Realitatea TV îl susţine pe Mircea Geaonă şi am văzut în presă relatări despre întâlniri frecvente între dl. Vântu şi dl. Geoană, iar Antena 3 e ceva mai radicală, ar prefera orice alt candidat. E atât de pornită împotriva lui Traian Băsescu, încât i-ar conveni şi Crin Antonescu şi Mircea Geoană şi Sorin Oprescu. În mintea patronilor de acolo, nu poate fi mai rău decât cum e cu Traian Băsescu.
- Din ce spuneţi, Geoană are şansele cele mai mari să fie susţinut de cei doi moguli?
- Da, dar nu ştiu cât de mult îi foloseşte.
Preşedintele are meritul politic pentru raportul pe justiţie
- Preşedintele s-a întâlnit cu factorii implicaţi în problemele justiţiei. Până la urmă, cui îi aparţin meritele pentru aspectele bune ale raportului pe justiţie şi cine e de vină pentru cele rele?
- Dacă te uiţi în raport, vezi că anumite instituţii sunt prezentate în context pozitiv – Parchetul general, DNA, Guvernul – şi câteva instituţii menţionate în context negativ – Parlamentul şi ÎCCJ. CSM e undeva între. Responsabilităţile instituţionale pot fi văzute imediat. Nu poţi să consideri Parlamentul responsabil pentru criticile din raport, acolo e vorba de două dosare blocate de un partid.
- PSD şi Adrian Năstase.
- Da. E vorba de dosare blocate de PSD, politic e responsabilitatea lor. Instituţional, e responsabilitatea Parlamentului. Dacă ne uităm la instituţiile menţionate pozitiv, sigur că în spatele lor, într-un fel sau altul stă preşedintele, care a insistat de cinci ani să există o anumită constanţă, să nu mai facem schimbări, să existe un anumit gen de responsabilitate. Politic, meritul este al preşedintelui, instituţional, meritul este al lor.
Ecaterina Andronescu a vrut să arate ce mare reformistă e
- Poate preşedintele ieşi şifonat ca imagine din cauza scandalului „Spiru Haret”, pentru că a părut că ţine partea universităţii şi blamează un ministru care vrea să facă ordine?
- A fost o mare eroare de interpretare a presei, care a extras doar partea în care preşedintele a spus că există interesul celor de la stat împotriva celor de la privat. Dar a mai spus că ceea ce se întâmplă la „Spiru Haret” se întâmplă şi la universităţile de stat. Problema e a întregului sistem de învăţământ. Hai să nu rezolvăm pompieristic, să luăm doar un caz! Doamna ministru a avut pe masă legile educaţiei şi ştie foarte bine că problema „Spiru Haret”, despre care a discutat mai demult cu preşedintele şi i-a spus s-o rezolve, dar nu cum a vrut s-o rezolve, deci avea cartoful fierbinte cu legile educaţiei şi a zis să arăt „ce mare reformistă sunt eu” şi a pus toate tunurile pe „Spiru Haret” taman când era şi admiterea, să arate cum face ea reformă în sistem. Asta mi se pare îngrijorător, că d-na Andronescu ştia că „Spiru Haret” e doar un caz. De ce nu are o abordare corectă faţă de tot sistemul şi nu rezolvă problemele din tot sistemul? Soluţia este pachetul de legi asupra căruia au căzut de acord toţi actorii politici şi sociali. Ele au rezultat după trei ani de muncă, de consultări, s-a semnat un pact al educaţiei. Tot timpul a existat o consultare pe acest pachet de legi.