„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

Pentru că ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp pe scena politică ro­mâ­nească nu este altceva decât coborârea sub li­mitele oricărei decenţe a comportamentului politic şi electoral. Şi mai trist este că în această dispută electorală, în care mai există doar doi com­petitori, două viziuni sau două tipuri de mesaje electorale, au intrat oa­meni de afaceri, moguli, cum li se mai spune. Persoane pentru care, cu siguranţă, politica nu mai reprezintă o vocaţie, ci un mijloc prin care pot să-şi deruleze afacerile.
Într-un moment în care, mai presus de orice, alegătorii au nevoie de soluţii concrete la criza economică, de găsirea celei mai bune variante de stabilitate politică, de con­turarea unei viziuni care să dea speranţe ce­tăţenilor că odată cu alegerea noului preşedinte ţara va merge într-o di­recţie bună, asis­tăm la o campanie elec­torală pe cât de anostă în idei, pe atât de murdară, searbădă şi fără impor­tanţă la nivelul electo­ratului. Dacă a câştiga ale­gerile cu orice preţ presu­pune şi folosirea unor practici de o asemenea factură înseamă nu numai că s-a abandonat orice formă de civilitate electo­rală, dar şi crearea unui precedent periculos pen­tru ideea de competiţie politică. Ne putem aş­tepata ca şi în viitor astfel de practici să continue, să intre în sfera obişnuitului, totul pentru ca anumiţi po­liticieni să câştige funcţii importante în stat. Mult-dorita reformare a clasei politice nu rămâne doar o iluzie, ci şi im­po­sibilitatea de a ridica ac­ţiunea politico-electorală la un nivel de civizilizaţie din care cel mai bun să câştige.
Mai este doar o săptămână în care românii de pretutindeni au posibilitatea să cântărescă cu mare atenţie votul de duminică, 6 decembrie 2009, iar acea zi de Sfântul Nicolae ar trebui să le aducă, în loc de cadoul aşteptat în ghetele frumos lustruite, gândul cel bun.

Majoritatea în România nu o face Geoană cu Antonescu şi Ma­r­ko Bela, ţinuţi în braţe de Pa­tri­ciu cu Vîntu cu Voiculescu şi cu ba­ronii de aur ai PSD.
Majoritatea o dau românii adevăraţi! În cea mai ce­lebră dintre poeziile sale, „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, pen­tru care a fost deportat, Radu Gyr spu­nea:
„Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pa­tu­le, nu pen­tru pogoane,
ci pentru văz­duhul tău liber de mâine,
ri­dică-te, Gheor­ghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şan­ţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
Şi de aceea, Ro­mânia nu trebuie să fie făcută cadou camarilei lui Geoană, de către voi, adevărata majoritate!


surse :