Dincolo de alianta PNL-PSD-PC: romanii si criza. Un sondaj

   Dragos Paul Aligica  impreuna cu Aura Matei la CADI,  in parteneriat cu Institutul Roman de Training si in care colegii de la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES)  a facut o cercetare legata de forta de munca romaneasca, training. Acest sondaj ne este prezentat pe adresa de blog Contributors.ro. Esantionarea,potrivit datelor, a avut loc prin selecţia probabilistă a localităţilor şi a persoanelor, reprezentativ la nivel național pentru populația 18-65 ani-1.200 de persoane. A fost aplicate  metoda face-to-face la domicilliul subiecţilor . Marja de eroare admisă pentru eșantionul național este de +/- 2,9%.  Perioada de teren: decembrie 2010.

    In prezentarea lor, autorul  va reduce comentariile la minimum. Ideea implicita este ca rezultatele vorbesc de la sine.

Cum ati aprecia actualul (sau ultimul) dumneavoastră loc de muncă?

Rezultatul e surprinzator si nu e. Impartirea intre cei satisfacuti de compensatia financiara pentru munca lor si cei nesatisfacuti, este jumatate-jumatate. E cam aceeasi proportie intalnita si in occident. Deci nu pare ca aici sunt semnale ale unei insatisfactii dramatice pe fondul unei dramatice caderi economice.

Surpriza un pic mai mare e la intrebarea urmatoare:

Cât de interesantă considerati că este activitatea dumneavoastră la actualul (sau ultimul) loc de muncă?

Majoritatea celor intervievati considera munca pe care o fac suficient de angajanta ca sa o considere „interesanta”. Sigur ca e o marja mare de interpretabilitate in cuvantul „interesant”. Dar fie si asa, aflam totusi ceva despre ce cred romanii despre „job-urile” lor. Nu sunt total „neinteresante”.

In lumina cercetarii, mobilitatea verticala a resursei umane in organizatiile romanesti pare destul de mica. Cel putin asa reiese din intrebarea de mai jos:

Care sunt sansele dumneavoastră de promovare la actualul loc de muncă?

In mod similar, siguranta locului de munca nu pare foarte inalta.

Cât de sigur credeti că este locul dumneavoastră de muncă?

Cu toate cele de mai sus, romanii intervievati par satisfacuti de conditiile de munca:

Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de programul de muncă?

Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de mediul sau conditiile de muncă?

Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de relatia cu superiorii/sefii?

Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de relatia cu colegii de muncă?

Pe scurt, tensiunile si frictiunile pe care le banuim asociate crizei economice – cu toate implicatiile ei pentru relatiile de munca si interumane – nu par sa fi atins prea tare atmosfera de la locurile de munca ale romanilor, in sensul vicierii acesteia. Sondajul e facut in luna decembrie 2010 dupa toate masurile de austeritate, scaderile de salarii atat in sectorul public cat si privat, restructurari etc.  Daca tinem cont de toate acestea cand vine vorba de salariu, este clar ca avem o situatie interesanta :

Cât de multumit sunteti, la locul dumneavoastră de muncă actual (sau la ultimul loc de muncă) de salariu?

Cel putin in lumina raspunsurilor date la acest chestionar, numarul celor multumiti si celor nemultumiti de salariu este echilibrat. Avem o reconfirmare a raspunsurilor la o intrebare anterioara ce formula alt unghi la aceeasi tema. Numerlee nu difera mult de cele ale oricarei tari occidentale normale.

Vedem cum, cel putin din aceasta analiza,  nu reiese ca exista in cadrul electoratului roman o masiva insatisfactie economica, de natura salariala sau pur financiara, si nici una de natura relatiilor de munca. Nu facem decat sa reproducem ce spun respondentii! Iar respondentii asta spun! Daca in societatea romaneasca exista o insatisfactie generala, insatisfactia pare sa fie in buna masura de alta natura.

In incheierea acestei suite  si in anticiparea unei posibile intrebari, sa spunem ca majoritatea celor intervievati  nu au functii de conducere. Deci daca studiul are o vulnerabilitate, aceasta nu vine din supra-esantionarea celor in pozitii de putere sau autoritate, pozitii ce sunt naturalmente mai bine platite:

La actualul (sau ultimul) loc de muncă, aveti functie de conducere?

Concluzii

O analiza exploratorie ce depaseste glisarea pe stratul de suprafata al opiniei publice romanesti, descopera (pe zona mai sus analizata) un grad mai mare de echilibru si stabilitate decat ne-am astepta in virtutea atmosferei mediatice create in ultimul an. Lucrurile nu sunt perfecte dar datele ne arata ca nu sunt nici dezastruoase. Dimensiunea vietii economice a romanilor pare destul de asezata, ce putin cand vine vorba de locul de munca. Departe de a fi perfecta, departe de a fi satisfacatoare (sa nu uitam numarul mare de intervievati ce nu sunt satisfacuti pe multiple paliere) situatia este insa una relativ normala. Cel putin asa ne spune setul de date pe care il avem la indemana

Din cele de mai sus reies cateva concluzii provizorii

Clivajul dintre discursul mass media dominant privind starea economica a romanilor pe de o parte si pe de alta modul in care isi percep romanii propria viata, asa cum e el relevat in raspunsurile din studiu de mai sus, este masiv.

Clivajul dintre, pe de o parte, rezultatele cercetarilor ce testeaza la nivel general opiniile romanilor si pe de alta, realitatile imediate relevate in raspunsurile din studiu de mai sus, este substantial.

Nu spunem ca rezultatele de mai sus sunt cele corecte. Spunem doar ca ele semnaleaza ceva diferit decat ce ne semnaleaza interpretarile rezultatelor aduse, de exemplu, de intrebarea tipica: „In ce masura credeti ca  Romania se indreapta in directia buna?”. Ramane in discutie care este abordarea mai apropiata de adevar, care este „realitatea”. Autorul de fata tinde sa creada ca bateria de intrebari mai complexa, mai concreta si mai focusata, ilumineaza chestiunea mai bine. Dincolo de aceasta discutie, poate mai tehnica, ceea ce retinem insa este ca momentan, fundalul pe care are loc jocul politic cu manevrele si combinatiile sale recente, nu este atat de usor de definit precum cred multi. Marea problema a opiniei si atitudinii publicului fata de directia in care merge tara, de calitatea vietii, de criza, este mult mai nuantata si complexa. Cel putin datele privind relatiile de munca ale romanilor si componenta economica a acestor relatii nu anunta cu nimic situatia revolutionar-insurectionala pe care multi par sa o ia de buna sau sa o propovaduiasca

Raman relatiile de familie. Desi nu avem date la zi, sa spunem totusi ca este putin probabil ca in cazul in care Romania va intra intr-o stare de ferment revolutionar in urmatoarele luni, aceasta se va datora conditiilor gospodaresti-matrimoniale ale romanului. Ipoteza insa ramane interesanta si demna de analizat de catre oameni mai competenti decat autorul de fata."

PS.Articolul complet il gasiti pe adresa de blog.Vi-l recomand .

Anul politic 2010

Anul politic 2010 în judeţul Mehedinţi a fost unul extrem de intens. O radiografie a vieţii politice mehedinţene arată o activitate susţinută atât în ceea ce priveşte partidele parlamentare, cât şi cele neparlamentare.

Întregul an a fost dominat de încercarea tuturor partidelor de a găsi cele mai bune posibilităţi de afirmare politică, de consolidare a struc­turilor teritoriale şi atra­gerea cât mai multor membri.

Stănişoară şi Gherghe – pilonii de forţă ai PD-L Mehedinţi

Politica mehedinţeană în 2010 a fost dominată, fără îndoială, de PD-L Mehedinţi, partidul care a avut cea mai semnificativă prezenţă pe scena locală. Principalul partid politic din judeţ a fost singura for­maţiune parlamentară care a or­ganizat în acest an alegeri in­ter­ne. Realegerea senatorului Mi­hai Stănişoară în fruntea PD-L Mehedinţi, dar şi alegerea pri­marul municipiului Drobeta-Turnu-Severin, Constantin Gher­­ghe, în funcţia de pre­şedinte al Organizaţiei Muni­cipale severinene au constituit momente importante în viaţa acestui partid. Practic, partidul şi-a ales liderii principalelor două organizaţii cu care va aborda competiţiile electorale viitoare. Dar şi oamenii-cheie în stabilirea strategiei politice pentru perioada următoare. În interiorul PD-L, s-a produs şi o modificare esenţială la nivelul conducerii partidului, un rol important revenind unor aleşi locali care au obţinut funcţii politice şi care implică, evident, asumarea unei responsabilităţi politice. Prin aceasta s-a încercat realizarea unei simbioze între activitatea politică şi cea administrativă. În acest sens, strategia politică adoptată de preşedintele democrat-liberalilor mehedinţeni, Mihai Stănişoară, este una corectă şi eficientă, ea urmărind identificarea reali­zărilor administrative cu ima­ginea partidului. Punerea accen­tului pe realizările adminis­trative este cel mai bine obser­vată la nivelul municipiului Drobeta-Turnu-Severin, unde primarul Constantin Gherghe, preşedintele democrat-liberalilor severineni, a demarat un amplu proces de modernizare a urbei, prin demararea unor obiective in­vestiţionale extrem de impor­tante. El a beneficiat în sus­ţinerea proiectelor sale pentru municipalitate de tot sprijinul şi implicarea PD-L Mehedinţi, dar în primul rând de sprijinul decisiv al preşedintelui Mihai Stănişoară.

PSD Mehedinţi, fără realizări în 2010

Pentru PSD Mehedinţi, anul 2010 nu a fost un an în care să exceleze în activitatea politică. Evoluţia acestui partid nu a cunoscut nicio realizare notabilă nici din punct de vedere politic, nici electoral. Totuşi, chiar dacă este partid de opoziţie, PSD Mehedinţi a încercat şi chiar a reuşit să rămână unit, în ciuda faptului că trece printr-o pe­rioadă dificilă. Acesta şi-a păstrat primarii câştigaţi la ultimele alegeri locale şi continuă să rămână principalul partid de opoziţie al judeţului cu o bază electorală destul de consistentă. Din punctul de vedere al forţei sale orga­ni­zatorice interne, este greu de presupus că PSD Mehedinţi s-a întărit considerabil, însă cu siguranţă a acumulat câteva procente la nivelul încrederii populaţiei. Social-democraţii mehedinţeni conduşi de Adrian Duicu nu au fost scutiţi de probleme interne legate de statutul juridic al sediului partidului, dar şi de demisia unui vicepreşedinte, fostul viceprimar, Nicolae Tudorescu, evenimente însă care n-au produs consecinţe nedorite sau dispute în interiorul formaţiunii.

Liviu Mazilu, demis din fruntea PNL Mehedinţi

PNL Mehedinţi a traversat în acest an una dintre cele mai dificile perioade din existenţa sa. Liberalii mehedinţeni s-au con­fruntat cu tensiuni interne majore, soldate în cele din urmă cu demiterea preşedintelui or­ganizaţiei judeţene, Liviu Ma­zilu. Acuzat de către o parte a conducerii judeţene, dar şi de către majoritatea preşedinţilor din judeţ de slaba organizare a partidului, de imaginea defavo­rabilă pe care o dă partidului, dar şi de prestaţie politică sub aşteptări, fostul preşedinte Liviu Mazilu a fost nevoit să accepte decizia forului de conducere al partidului de organizare a ale­gerilor pentru desemnarea unei noi conduceri. Este un caz fără precedent în politica locală, când un lider de partid, reales nu cu mult timp în urmă, este contestat şi demis din funcţie. Hotărârea liberalilor mehe­dinţeni a făcut ca, cel puţin în ultima perioadă a anului, partidul să fie aruncat în zona luptelor interne, al jocurile politice de culise în perspectiva alegerilor de luna viitoare, lă­sând senzaţia unui partid fără lider, fără o strategie şi fără o implicare pe măsura impor­tanţei sale.

Alegerile de la Baia de Aramă

Cu siguranţă, un eveniment extrem de important în politica mehedinţeană a anului 2010 a fost desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de primar al oraşului Baia de Aramă. Aceste alegeri au suscitat interesul tuturor partidelor locale, iar efortul politic şi logistic depus a fost unul pe măsură. Scrutinul din Baia de Aramă a fost şi un prilej ca partidele politice să-şi măsoare forţele, iar din acest considerent interesul şi im­plicarea au fost substanţiale. În cele din urmă câştigător a fost desemnat candidatul PD-L Me­hedinţi, Rafael Dunărinţu, care a obţinut un scor electoral zdrobitor, de peste 70% din to­talul voturilor valabil exprimate, fiind astfel ales din primul tur.

Constituirea UNPR Mehedinţi

Singurul partid care s-a constituit în 2010 în Mehedinţi a fost UNPR. Formaţiunea politică aflată la guvernare şi-a ales structurile de conducere şi şi-a constituit organizaţii te­ritoriale în toate localităţile judeţului. În fruntea UNPR Mehedinţi a fost ales Alin Nicolicea, cel mai tânăr şef de partid mehedinţean. De UNPR Mehedinţi este legat şi numele singurului subprefect de Me­hedinţi, Ioan Suru, care, deşi nu este membru de partid, a fost susţinut pentru această funcţie de vicepreşedintele acestei for­maţiuni politice la nivel na­ţio­nal, deputatul Eugen Nicolicea.

PC şi-a anunţat candidatul pentru şefia CJ Mehedinţi

PC Mehedinţi a avut, de asemenea, în 2010 un an cu o activitate politică intensă. Cea mai mare reuşită a acestei formaţiuni politice a fost în­regimentarea în rândurile sale a fostului pesedist, Nicolae Tu­dorescu, care a primit, de altfel, şi o funcţie politică importantă în partid. Conducerea PC Me­hedinţi l-a anunţat pe Nicolae Tudorescu drept candidatul a­cestui partid politic pentru funcţia de preşedinte al Con­siliului Judeţean la viitoarele alegeri locale.

PNŢ-CD Mehedinţi, conducere interimară

După o perioadă de cinci ani cât a condus PNŢ-CD Mehedinţi, Alexandru Enache a demisionat în cursul acestui an din funcţia de preşedinte al partidului. Demisia sa a lasat partidul cu o conducere interimară, asigurată de Mihai Ghebaură, dar şi într-o totală derivă, cu o slabă or­ganizare în teritoriu şi fără o strategie şi o perspectivă de revenire pe scena politica locală

Un articol prezent in ziarul local Informatie de Severin,autor M.Popescu