Mărturia basmelor

Unele din cele mai populare basme ilustrează cât de poate de bine pericolul în care se află cel care spune nu. La copii să refuze ceea ce i se cere, să spuna nu, echivalează cu neascultarea, cu transgregarea unei interdicţii. Este un comportament riscant ce poate avea consecinţe neplacute.În conformitate, basmele vor aduce in scenă personaje care se confrunta cu cele mai mari dificultaţi ca urmare a faptului că nu au ascultat şi s-au  îndrepărtat de calea cea bună : soţia lui Barbă Albă intră, în ciuda interdicţiei soţului său, într-o încăpere în care descoperă imaginea terifiantă a trupurilor masacrate şi pline de sânge ale fostelor soţii; pentru că refuză să se căsătorească cu tatăl ei, Piele-de-măgar este silită să renunţe la viaţa stralucitoare de la palat şi să ajungă să traiască precum slugiile, dispreţuită de toată lumea; Frumoasa din Pădurea adormită atinge fusul interzis, se înţeapă la deget şi adoarme pentru o sută de ani. Pinocchio, infulenţabil şi mult prea curios, nu urmează sfaturile bătrănului său tată şi se lasă atras de o bandă de ticăloşi, sfârşind în burta unei balene, etc. În general basmele nu se sfârşesc aşa rău, deşi unele întâmplări sunt înspăimântătoare, deşi rul poate învinge temporar, până la urmă eroii reuşesc să scape. Căci una dintre principale funcţii ale basmelor este să ajute să se facă o idee despre incercăriile care se aşteaptă, despre eforturile ce vor trebui să le facă, să avertizeze, însă să nu desurajeze.
     Pentru a complica şi mai mult situaţia, trebuie să recunoaştem că există alte basme, şi mai puţine, care prezintă exact contrariul a ceea ce susţin primele, neputinţa de a spune nu. Acestea aduc în atenţie nesfârşitul şir de dificultăţi şi de pericole pe care le creează neputinţa de a se opune celuilalt. Albă-ca-Zăpada, care nu este în stare să o refuze pe vrăjitoare va muşca din măr şi va muri.Pentru că nu este în stare să îşi contrazică mama şi surorile vitrege, Cenuşăreasa are o viaţă tristă şi nenorocită. Am fi înclinaţi să credem că aceste basme ar încuraja, recomandă curajul de a spune nu. Şi atunci cum vom putea să înţelegem şi să integrăm această aparentă contradicţie?
     Este evident faptul că basmele  abordează în felul lor problema acestui nu sau acestui da la un momemt dat. Ele nu sunt poate decât o modalitate individuală de a sugera complexitatea, daca nu chiar paradoxul, noul mod de a comunica ce apare în viata şi in relaţiile initiale de copil, contiunate de cele de adult.
     În actualul context, basmele apar tot mai des enumerate şi ar putea constitui prin citire, recitire acceasi pasiune din copilarie, însă se merge şi mai departe, la complexitatea şi nuanţa vieţii, ne şoptesc discret cît de importantă şi bogată este această fundamentală în care este însuşit nu, dar şi pericolele pe care le însoţesc. Pornind de la ceea ce nu vrea, copilul începe să devină conştient de sine, de ceilalti şi de lumea înconjurătoare, ceea ce înseamnă naşterea unei fiinţe umane care trebuie să îşi găsească locul ei în propria familie şi în societate. Însă nu fără dileme, fără contradicţii, fără primejdii.
      Un individ autonom, liber, se defineşte şi se exprimă prin alegerile pe care le face, fie ele pozitive sau negative. Dacă nu suntem destul de siguri de noi ca să ne desprindem de comportamentele invăţate şi să decidem că sunt momente în viaţă în care să trebuie să spunem nu, niciodata nu vom putea exprima independenţa fără să ne fie teamă că vom pierde astfel legăturile interpersonale.

                 Ps.1. In basmul cu Molla Usfur ( Blogary), Molla înțelese îndată ce se întâmplase. Oare cât de iniţiaţi în ale basmlui spus suntem noi?

                            Ps.2. Sebastian Lazaroiu si basmele lui: Alba-ca-Zapada, Cenusareasa, Molla Usfur...